Duminica Laetare
18.03.2007, Vatican (Catholica) - Peste 50 de mii de persoane, romani şi pelerini, s-au reunit duminică la amiază în Piaţa Sf. Petru pentru a-l asculta pe Papa Benedict al XVI-lea şi a se ruga împreună antifonul marian Îngerul Domnului. Papa a vorbit despre sensul duminicii a patra din Post, care invită la bucurie pentru apropierea sărbătorii Paştelui. Când a amintit că luni va fi sărbătoarea Sfântului Iosif, credincioşii din Piaţă au răspuns prin aplauze, exprimând astfel urările lor pentru ziua onomastică a Pontifului. Vă oferim discursul Sfântului Părinte după traducerea realizată de redacţia în limba română a Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori, tocmai m-am întors de la Institutul Penal pentru Minori de la Casal del Marmo, din Roma, unde am fost în vizită în această a patra Duminică a Postului Mare, numită în latină Duminica Laetare, adică Bucură-te, de la primul cuvânt al antifonului de intrare la celebrarea Liturghiei. Astăzi liturgia ne invită să ne bucurăm pentru că se apropie Paştele, ziua biruinţei lui Cristos asupra păcatului şi a morţii. Dar unde se găseşte izvorul bucuriei creştine dacă nu în Euharistia pe care Cristos ne-a lăsat-o ca Hrană spirituală, cât timp suntem pelerini pe acest pământ? Euharistia alimentează în credincioşii din orice epocă acea bucurie profundă care ne face pe toţi una cu iubire şi pace, şi care îşi trage originea din comuniunea cu Dumnezeu şi cu fraţii.
Marţea trecută a fost prezentată Exortaţia apostolică postsinodală Sacramentum caritatis, care are ca temă tocmai Euharistia, izvor şi culme a vieţii şi misiunii Bisericii. Am elaborat-o culegând roadele celei de-a IX-a Adunări Generale a Sinodului Episcopilor, desfăşurată în octombrie 2005. Doresc să revin asupra acestui important text, dar acum doresc să subliniez că el este o expresie a credinţei Bisericii universale în Misterul euharistic şi se pune în continuitate cu Conciliul Vatican II şi cu magisteriul veneraţilor mei predecesori Paul al VI-lea şi Ioan Paul al II-lea. În acest Document am dorit, între altele, să pun în lumină legătura sa cu Enciclica Deus caritas est: iată, de ce am ales ca titlu Sacramentum caritatis, reluând o frumoasă definiţie a Euharistiei dată de Sfântul Toma de Aquino (cfr Summa Theologiae, III, q.73, a. 3, ad 3), Sacramentul carităţii.
Da, în Euharistie Cristos a dorit să ne dăruiască iubirea sa care l-a făcut să îşi ofere pe cruce viaţa pentru noi. La ultima Cină, spălând picioarele ucenicilor, Isus ne-a lăsat porunca iubirii: „Aşa cum v-am iubit, aşa să vă iubiţi unul pe altul” (13,34). Însă deoarece acest lucru este posibil numai rămânând uniţi cu El, precum mlădiţele cu viţa (cfr Ioan 15,1-8), a ales să rămână El însuşi între noi în Euharistie pentru ca noi să putem rămâne în El. De aceea, când ne hrănim cu credinţă din Trupul şi din Sângele Său, iubirea Sa trece în noi şi ne face capabili la rândul nostru să ne dăm viaţa pentru fraţi (cfr 1Ioan 3,16). De aici izvorăşte bucuria creştină, bucuria iubirii.
„Femeie euharistică” prin excelenţă este Maria, capodoperă a harului divin: iubirea lui Dumnezeu a făcut-o neprihănită „înaintea lui în iubire” (Efeseni 1,4). Alături de ea, pentru a avea grijă de Răscumpărător, Dumnezeu l-a pus pe Sfântul Iosif, a cărui solemnitate liturgică o vom celebra mâine. Invoc în special acest mare Sfânt, patronul meu, pentru ca crezând, celebrând şi trăind cu credinţă Misterul euharistic, Poporul lui Dumnezeu să fie pătruns de iubirea lui Cristos şi să-i răspândească roadele de bucurie şi de pace în toată omenirea.
