400 de preoți morți de Covid-19
29.09.2020, Roma (Catholica) - Și Bisericile Catolice din Europa au plătit un preț foarte mare din cauza pandemiei: sunt 400 de preoți și călugări bătrâni care și-au pierdut viața în lunile în care Coronavirusul a străbătut cu violență Europa, semănând boală și moarte. O cifră aproximativă și imprecisă care reiese dintr-un raport redactat de Consiliul Conferințelor Episcopale Europene (CCEE) pentru a prezenta modul în care a reacționat Biserica în timpul pandemiei de Covid-19. De la țările scandinave până în Grecia, din Anglia până în Rusia – raportul este compus din informații oferite de 38 de Conferințe Episcopale din continent.
Între țările care au plătit tributul cel mai mare de victime în rândul clerului sunt Olanda cu 181 de morți (călugări bătrâni), Italia cu 121 și Spania cu 70. Reiese apoi că în rândul preoților, în Polonia au fost 10 victime, în Belgia 5, în Ucraina 5, în Irlanda 3, în Austria 4 și un mort în Lituania. Au fost diferite, de la țară la țară, datele de început și sfârșit al restricțiilor celebrărilor liturgice. Însă ceea ce unește toate Conferințele Episcopale Europene, a fost dialogul constant și colaborarea strânsă pe care Bisericile le-au avut cu respectivele guverne și autorități competente. Închiderea lăcașurilor de cult în timpul perioadei de lockdown a fost luată ca „un act de caritate făcut pentru a asigura înainte de toate sănătatea cetățenilor”. Măsurile prevăzute pentru redeschiderea lor – de la folosirea măștilor la distanțare, accesul în bănci, distribuirea împărtășaniei – fac ca „astăzi bisericile din toată Europa să fie locuri sigure și dezinfectate”.
Episcopii au discutat foarte atent asupra consecințelor pe care pandemia le lasă în viața Bisericilor lor. „Dat fiind că această criză este încă departe de a fi încheiată”, afirmă Conferința Episcopală Irlandeză, „va fi nevoie de timp înainte de a se putea face o evaluare matură a adevăratului impact al pandemiei asupra Bisericii și asupra societății. Totuși, este evident că criza a scos la iveală ulterior dificultățile și tensiunile din societate.” Preocupă mai ales efectele economice grave ale pandemiei. Bisericile, ca peste tot, au fost angajate în prima linie pentru a ajuta mai ales categoriile mai slabe ale populației prin Caritas-uri și asociațiile caritative. Între toate, exemplul Bisericii spaniole care a ajutat în toate sectoarele: cu bătrânii, persoanele singure, mamele singure cu copii care aveau nevoie de hrană, medicamente. A fost și continuă să fie prezentă în spitale, în închisori, pentru a-i ajuta să găsească de lucru pe cei care au devenit șomeri. „Am învățat să ne îngrijim de ceilalți”, se citește în raportul Spaniei. „Am văzut slăbiciunea omului. Am conștientizat necesitatea de a colabora cu toate instituțiile pentru bunul comun.”
În contribuția sa, Conferința Episcopală Italiană scrie: „Am învățat, măcar în parte, să fim atenți cu adevărat la lucrurile care ni se întâmplă. Atâta generozitate a rezultat, atâtea mici istorii de «eroi» care au permis tuturor să nu piardă speranța”. Bisericile privesc la viitor și se întreabă cu privire la provocările care se întrevăd deja. „În aceste luni am vorbit mult. Multe Dieceze cu Episcopii, preoții și laicii lor, s-au întrebat despre care vor fi consecințele legate de coronavirus”, scriu Episcopii italieni. „Cu siguranță una dintre teme va fi un nou mod de a vesti Evanghelia și o nouă formă de prezență în mijlocul străzilor din lumea noastră”. Este o preocupare care îi unește pe toți. Afirmă aceasta Conferința Episcopală din Anglia și Țara Galilor, care în raport vorbește despre o „lentă întoarcere a persoanelor în bisericile lor” după ce Liturghiile au putut să fie celebrate cu poporul. „Există un sentiment de paralizie socială care nu se observă numai în Biserică, ci în toate sectoarele societății. Va fi nevoie de timp înainte ca persoanele să se întoarcă la practicarea credinței lor și noi trebuie să fim gata să le primim așa cum fac ele, furnizând un ambient sigur pentru a face aceasta.”
În intervenția sa rezumativă, pr. Pavel Ambros, de la Facultatea de Teologie din Olomouc, Republica Cehă, afirmă: „După ce s-au terminat restricțiile drastice, multe persoane au început să spună că nu au nevoie să meargă la Liturghie” și să ceară să se permită participarea la Sfânta Liturghie prin transmisiunea în direct, „nu numai ca excepție, ci ca practică bună”. Însă atenție: „Dacă persoanele se obișnuiesc cu livrarea la domiciliu, vor adapta mental acest model la serviciile religioase, pentru a-și satisface propriile necesități. Este ca și cum s-ar cumpăra o pizza și ar fi livrată acasă, unde o scoatem afară imediat din cutie. Ar putea să se întâmple cu ușurință ca persoanele să vrea ca un preot să consacre ostia pentru folosința lor familială. Această atitudine interioară este în sine de rău augur și are nevoie să fie oprită în timp.” (material al agenției SIR, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
