PF Lucian despre Corneliu Coposu
11.11.2020, Blaj (Catholica) - Corneliu Coposu, fiu de preot greco-catolic și al Blajului, a decedat la 11 noiembrie 1995, astăzi împlinindu-se 25 de ani de la acel moment. „Cu recunoștință, ne amintim prin celebrarea de astăzi de figura luminoasă a Seniorului Corneliu Coposu, fiu al protopopului greco-catolic Valentin Coposu din Bobota Sălajului, și totodată fiu al Blajului și al Bisericii Române Unite, de care nu s-a lepădat nicicând, mărturisitor curajos al acelor valori pe care suntem chemați să le propunem astăzi tinerelor generații: credință, onoare, demnitate”, scrie PF Lucian Mureșan într-un mesaj pentru această comemorare.
Absolvent de drept și ziarist, om de încredere al liderului național-țărănist Iuliu Maniu, Coposu a fost membru al Partidului Național Țărănesc până la interzicerea acestuia în 1947, iar ulterior a fost deținut politic în condiții foarte aspre timp de 17 ani, în faza stalinistă a regimului comunist din România. După Revoluția din 1989 a reîntemeiat oficial PNȚ sub numele de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat și a fost președinte al PNȚCD-ului între 1990 și 1995. Moartea sa, citim pe Wikipedia, a generat un imens val de simpatie populară pentru forțele politice anticomuniste din România. Deși nu a beneficiat de funeralii naționale, la înmormântarea sa au participat sute de mii de oameni veniți din întreaga țară. Este înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic. Numeroase locuri publice îi poartă numele.
Mesajul Arhiepiscopului Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică continuă: „Acum douăzeci și cinci de ani îl conduceam pe fratele Corneliu spre locul de odihnă veșnică, unde ‘nu este durere, nici întristare, nici suspin’. Astăzi, la un sfert de veac de la acel moment, România este chemată să rodească acea ‘sămânță bună’ pe care fratele nostru Corneliu a sădit-o în conștiința poporului său. Fiindcă existența și jertfa lui, precum și a atâtor alți bărbați de seamă ai poporului nostru, vor fi prolifice doar dacă generațiile de astăzi și de mâine vor înfăptui idealurile lor, dorurile lor, lacrimile lor. Cât de actuale sunt gândurile exprimate de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea în Discursul adresat membrilor Conferinței Episcopale Române cu ocazia Vizitei Apostolice în România (7-9 mai 1999): ‘Reconstrucția societății române va fi cu atât mai solidă cu cât se va înrădăcina mai mult în tradițiile voastre cele mai sănătoase. E nevoie mai ales a redescoperi puterea credinței tuturor acelora care au preferat să moară decât să renege pe Dumnezeu sau Biserica.'”
„Formându-se în Școlile Blajului, repere sfinte ale Poporului nostru și adevărate ‘fântâni ale darurilor’, după fericita expresie a Episcopului Petru Pavel Aron, Corneliu Coposu a asimilat în ființa sa bogăția de cunoaștere și de trăire, precum și mândria unei identități pe care și-a apărat-o cu mare preț, în pofida chinurilor și a vicisitudinilor care i-au marcat existența. Seniorul Corneliu a suferit împreună cu toți cei care, de diferite confesiuni, au înțeles în temnițele comuniste că nu trebuie să ne temem de cei care ucid trupurile. Răsună până la noi glasul lor unit cu cel al Domnului Isus, în Liturghia de dincolo de Crucile de gratii. Prin jertfa lor și prin exemplul lor, România mileniului al III-lea, în deplină ascultare la șoaptele Domnului, este chemată să își redescopere vocația sub inspirația valorilor perene ale Evangheliei și pentru desăvârșirea binelui comun. Bunul Dumnezeu să odihnească sufletul Seniorului în lumina veșnicei măriri și să îi împlinească rugăciunea: ‘Cerne, Doamne, liniștea uitării peste nesfârșita suferință, seamănă întinderi de credință și sporește roua îndurării’! Dumnezeu să binecuvânteze și să ocrotească iubita noastră patrie!”
