Iulian Ghiurca: Poemele pătimirii; Litere, gânduri, spirit

02.04.2021, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași au apărut recent cărțile „Poemele pătimirii”, respectiv „Litere, gânduri, spirit”, scrise de Iulian Ghiurca. Ele au apărut în colecția „Poezie religioasă”, în formatul 14×20, având 59, respectiv 128 de pagini, putând fi procurate de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10, respectiv 15 lei. Redăm prezentări semnate de Olivia Găbureanu pentru cele două cărți.

Omul vibrează la trăiri intense, la îmbinări de cuvinte inedite, la metaforă, această figură de stil de o seamă cu limba, considerată nu numai un mijloc de cunoaștere, ci și o condiție a cunoașterii. Volumul „Poemele pătimirii”, prin limbajul metaforic, traduce adevărul religios în simțire, în trăire intensă a suferinței, dar și a iubirii în același timp. Limbajul artistic nu încifrează sensul, așa cum ne-am aștepta, ci are mai degrabă o valoare explicativă și invită cititorul la o cunoaștere profundă, sensibilă. Poeziile din cele două părți ale volumului au un profund caracter epic, respectând o cronologie a faptelor, dar surprind prin accentul grav al expresiei vii, trec realitatea prin filtrul sensibilității tânărului poet. Autorul este atent la subtilități, condeiul său demonstrează o exprimare matură, pe teme ample, meditative și cu mijloace poetice diverse, care denotă cunoașterea profundă a episoadelor biblice, aprofundare realizată în mulți ani de studiu teologic.

A fi poet înseamnă a simți durerea celuilalt, bucuria, tristețea, dezamăgirea până la strigăt, până când conturul inimii ia forma inimii lui. Un suflet sensibil, profund, aflat într-un continuu dialog cu sine, cu ceilalți, cu Dumnezeu, constată că întâlnirea cu poezia este salvatoare. Volumul „Litere-Gânduri-Spirit” prezintă un amestec de romantism și modernism ce dezvăluie un temperament liric autentic, sensibilitate, ce rezultă, în egală măsură, din inspirație și trudă. Poezia este pentru autor un instrument de sondare a spațiului lăuntric, de autocunoaștere „Pășesc timid spre mine însumi, / nu știu cum să intru în al meu sine”, dar și de cunoaștere a celorlalți. Prin creație, poetul reușește să depășească vulnerabilitatea, constrângerea și să cunoască, astfel, bucuria de a fi: „Dar cum să moară-artistul /când nu-i singur în luptă, /căci cel Atotputernic cu dragoste-l ajută, / și nu-i zadarnic plânsul…”