Familiile credincioase sunt leagăn al vieţii şi al vocaţiei
04.02.2007, Vatican (Catholica) - Zeci de mii de oameni de credincioşi şi pelerini, au participat duminică, 4 februarie 2007, la întâlnirea cu Papa Benedict al XVI-lea la amiază, în Piaţa San Pietro, pentru a-i asculta cuvântul de învăţătură şi a se ruga împreună antifonul marian Angelus. Redăm în continuare cuvintele Papei, în traducerea redacţiei române a Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori,
Astăzi se celebrează în Italia Ziua pentru Viaţă, promovată de Conferinţa Episcopală pe tema „A iubi şi a dori viaţa”. Îi salut din inimă pe toţi cei reuniţi în Piaţa San Pietro ca să mărturisească angajamentul lor în sprijinul vieţii de la concepere până la sfârşitul ei natural. Mă alătur episcopilor italieni pentru a reînnoi apelul lansat de mai multe ori de veneraţii mei predecesori tuturor bărbaţilor şi femeilor de bunăvoinţă, pentru ca să se dovedească primitori faţă de marele şi misteriosul dar al vieţii. Viaţa, care este opera lui Dumnezeu, nu trebuie să fie negată nimănui, nici chiar celui mai mic şi lipsit de apărare copil nenăscut încă, cu atât mai puţin când acesta prezintă grave dizabilităţi. În acelaşi timp, făcându-mă ecou păstorilor Bisericii din Italia, vă îndemn să nu cădeţi în eroarea de a crede că putem dispune de viaţă până la `a-i legitima întreruperea prin eutanasie, mascând-o poate printr-un văl de milă umană`.
În Dieceza de Roma începe astăzi Săptămâna Vieţii şi a Familiei, ocazie importantă pentru a ne ruga şi a reflecta asupra familiei, care este `leagăn` al vieţii şi al fiecărei vocaţii. Ştim bine că familia întemeiată pe căsătorie constituie ambientul natural pentru naşterea şi pentru educarea fiilor, şi, prin urmare, pentru asigurarea viitorului întregii omeniri. Ştim însă totodată că ea este marcată de o profundă criză şi trebuie astăzi să înfrunte numeroase provocări. De aceea este necesar să o apărăm, să o protejăm şi să o preţuim în caracterul ei unic şi de neînlocuit. Dacă această sarcină revine în primul rând soţilor, este şi o datorie prioritară a Bisericii şi a tuturor instituţiilor publice să susţină familia prin iniţiative pastorale şi politice care să ţină seamă de nevoile reale ale soţilor, ale vârstnicilor şi ale noilor generaţii. Un climat familial senin, luminat de credinţa şi de frica sfântă de Dumnezeu, favorizează şi înmugurirea şi înflorirea vocaţiilor în slujba Evangheliei. Mă refer, în special, nu doar la cei care sunt chemaţi să îl urmeze pe Cristos pe calea preoţiei, ci şi la toţi călugării, călugăriţele, persoanele consacrate pe care le-am amintit vinerea trecută în Ziua Mondială a Vieţii Consacrate.
Dragi fraţi şi surori, să ne rugăm pentru ca printr-un efort constant în favoarea vieţii şi a instituţiei familiale, comunităţile noastre să fie locuri de comuniune şi de speranţă unde se reînnoieşte, în ciuda multelor dificultăţi, marele `da` al iubirii autentice spus realităţii omului şi familiei după proiectul originar al lui Dumnezeu. Să îi cerem Domnului, prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, să crească respectul pentru sacralitatea vieţii, să existe o tot mai mare conştientizare a adevăratelor nevoi ale familiei şi să sporească numărul celor care contribuie la a realiza în lume civilizaţia iubirii.
