Mons. Hoser: Aici (Medjugorje) nu se oferă lucruri supranaturale
19.07.2021, Medjugorje (Catholica) - „Trebuie trăită atmosfera de la Medjugorje, acea rugăciune și acea liturgie. Trebuie urmat personal drumul rozariului și Via Crucis, relatarea nu este suficientă”, spune pentru agenția SIR Mons. Henryk Hoser, trimis special al Papei la Medjugorje și responsabil pentru pastorația pelerinilor. În primele zile din iulie, Cardinalul Stanislaw Dziwisz, fost Arhiepiscop de Cracovia și din 1966 până în 2005 secretar particular al lui Karol Wojtyła, Papa Ioan Paul al II-lea, a vizitat orășelul din Bosnia-Herțegovina unde de 40 de ani șase vizionari afirmă că simt prezența Mariei care le-ar lăsa mesaje, încă nerecunoscute oficial de Sfântul Scaun, al căror conținut – definit de Mons. Hoser de factură „apocaliptică” -, amintește despre Fatima din Portugalia și despre Kibeho din Ruanda.
„Medjugorje este un loc de mare rugăciune și de convertire prin rugăciune, spovadă și pocăință. Nu sunt importante atât viziunile, ci mai degrabă faptul că acesta este un loc de întâlnire cu Mama lui Dumnezeu”, a spus Cardinalul Dziwisz, subliniind că în cazul orășelului din Bosnia-Herțegovine sunt importate nu atât viziunile, cât mai ales „reînnoirea spirituală și convertirea personală” mărturisite de mulți pelerini. Mons. Hoser, vorbind cu agenția SIR, a afirmat că deși există „opinii contrastante referitoare la presupusele viziuni”, trebuie „trăită realitatea de la Medjugorje”, care este „un loc de reflecție și de rugăciune, de întâlnire și de dialog cu Domnul”.
– Conținuturile mesajelor date vizionarilor de la Medjugorje s-au schimbat cu pandemia?
– Mesajul de la Medjugorje este mereu actual pentru că este apelul la convertire, la pace, la întoarcerea la Dumnezeu adresat persoanelor care nu se mai roagă și care nu mai au contact direct cu Creatorul și Răscumpărătorul nostru. Această invitație la pocăință, la convertire și la viața sacramentală, aș spune, este tot mai actuală. Și preoții care celebrează în acel loc, în munca lor pastorală pun accentul tocmai pe aceste aspecte. La Medjugorje multe persoane se convertesc cu adevărat în adâncul inimilor lor, există multe cazuri de trezire vocațională, de schimbare a vieții. Așadar, pandemia nu a schimbat nimic, decât numărul celor prezenți, deoarece multe persoane au fost împiedicate în realizarea dorinței lor de a merge acolo personal.
– Cum s-au desfășurat celebrările pentru a 40-a aniversare?
– În pofida restricțiilor sanitare adoptate pentru a zăgăzui proliferarea cazurilor de coronavirus, la Medjugorje celebrările aniversării au avut un caracter foarte solemn. Au venit mulți pelerini mai ales din Bosnia-Herțegovina, dar și din Croația vecină. În afară de asta au fost peste 50 de autocare cu pelerini polonezi și alte numeroase cu cei provenind din Ucraina. Ziua de 25 iunie a fost trăită în manieră profund spirituală. Și pentru că toată Dieceza de Medjugorje a fost ocazia pentru a aminti momente importante ale propriei istorii.
– Credeți că prin relaxarea interdicției de mișcare pelerinii vor începe să ajungă la Medjugorje?
– Înainte de pandemie erau circa 3 milioane de pelerini pe an. Cu interdicțiile impuse din cauza virusului, de exemplu, mulți pelerini din Italia au fost descurajați să vină. Asta și pentru că după întoarcere ar fi fost supuși la carantină. Acum, încet-încet, sosirile se reiau. Acest lucru este foarte important pentru oamenii de aici care trăiesc grație sosirilor pelerinajelor. Actualmente grupurile mai numeroase provin din țările din est. Însă cu siguranță în scurt timp vor veni grupuri și din Franța și din Germania, unde spiritualitatea de la Medjugorje este mai cunoscută, față de Italia de exemplu. Nu este nimic straniu, pentru că este nevoie mereu de timp pentru ca o religiozitate să devină mai populară. Oricum, eu văd mereu o creștere și cred că această tendință se va afirma.
– Dar ce anume atrage persoanele la Medjugorje?
Aici nu se oferă pelerinilor lucruri supranaturale. Se roagă împreună cu rozariul, se celebrează Euharistia și apoi se dă oamenilor pâinea cea de toate zilele, ceea ce face Biserica de milenii. După Euharistie adesea se recită rugăciunea pentru vindecare. Nimic deosebit. Mulți pelerini chiar la Medjugorje redescoperă adorația Preasfântului Sacrament la sfârșitul căreia de obicei persoanele aplaudă. Și acele aplauze au devenit într-un fel un semn de la Medjugorje. Adesea în Occident, din cauza unei laicizări crescânde, bisericile se aseamănă cu un deșert spiritual. La Medjugorje este diferit. Și tocmai pentru aceasta îi invit pe toți să vină aici. (material al agenției SIR, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
