Călătoria Papei în Turcia, un eveniment istoric

05.12.2006, Vatican (Catholica) - Vizita Papei Benedict în Turcia trebuie recunoscută ca un eveniment istoric, se spune într-un editorial apărut în L`Osservatore Romano. În lungul articol dedicat vizitei papale, semnat de Giampaolo Mattei, se spune că vizita Papei a adus o nouă speranţă Turciei, într-o manieră care aminteşte de Faptele Apostolilor. „Dacă această călătorie nu a fost un eveniment istoric, atunci care este?”, putem citi în editorial. Mattei aminteşte diferitele gesturi publice ale Papei: vizita sa la comunitatea catolică turcă, îmbrăţişarea cu Patriarhul ortodox de Constantinopol, vizita la Moscheea Albastră, afirmând apoi că Pontiful „a atins inimile interlocutorilor săi” la fiecare oprire. În acest fel, se spune în editorial, Papa a contribuit la „construirea unei lumi care poate să recunoască adevărurile comune, în fraternitate şi dialog”.

Într-un interviu acordat pentru Radio Vatican de Mons. Ruggero Franceschini, preşedintele Conferinţei Episcopale Turce, acesta afirma că „mica turmă (comunitatea catolică turcă) s-a rugat mult” pentru Papa, pentru reuşita vizitei. Episcopul s-a declarat optimist relativ la viitorul relaţiei dintre catolici şi majoritatea musulmană. „Ne-am gândit la posibila constituire a unei comisii mixte”, a mai declarat Mons. Franceschini, „care să studieze acele probleme care uneori creează frecuşuri între noi. Sunt probleme, ca de pildă faptul că nu suntem recunoscuţi şi astfel avem atâtea dificultăţi când este vorba de repararea unei biserici spre exemplu. Nu trebuie să pierdem timpul acum când situaţia este mai deschisă.” Papa a cucerit inimile turcilor, a recunoscut Episcopul: „Aceasta a fost într-adevăr surpriza cea mai frumoasă! Papa a avut atitudinea cea mai bună, disponibil pentru orice, oricând, mereu zâmbind, mereu primitor. S-a văzut un Papă Ratzinger pe care ei poate nu îl cunoşteau şi poate chiar nici noi.” Episcopul a mai destăinuit: „M-am aflat aproape întotdeauna lângă Papa şi am observat un fel de a fi atât de bun şi de amabil. Am cunoscut această dimensiune a sa plină de bunătate, umor, disponibilitate inclusiv pentru a-i saluta pe tinerii care au venit la miezul nopţii să îi cânte sub ferestrele reşedinţei din Istanbul, fapt ce ne-a surprins foarte mult.”