Papa Francisc: Domnul cere o minte deschisă, o inimă simplă
30.01.2022, Vatican (Catholica) - Pe Isus nu îl găsește cel care caută minuni, senzații noi, experiențe intime, lucruri stranii, a spus Papa Francisc astăzi. În schimb, îl găsește cel care acceptă căile Sale și provocările Sale, fără plângeri, fără suspiciuni, fără critici și fețe posomorâte. Afirmațiile au fost făcute de Sfântul Părinte înaintea rugăciunii Angelus de astăzi. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
În liturgia de astăzi Evanghelia relatează prima predică a lui Isus în satul Său, Nazaret. Rezultatul este amar: în loc să primească aprecieri, Isus găsește neînțelegere și chiar ostilitate (cf. Lc 4,21-30). Consătenii Săi, mai mult decât un cuvânt de adevăr, voiau minuni, semne minunate. Domnul nu face aceasta și ei îl refuză, pentru că ei spun că îl cunosc deja de copil, este fiul lui Iosif (cf. v. 22) și așa mai departe. Astfel Isus rostește o frază devenită proverbială: „Nici un profet nu este acceptat în patria sa” (v. 24).
Aceste cuvinte revelează că insuccesul pentru Isus nu era complet neprevăzut. El îi cunoștea pe ai Săi, cunoștea inima alor Săi, știa riscul la care se expunea, se gândea la refuz. Așadar, putem să ne întrebăm: dar dacă așa era treaba, dacă prevede un eșec, de ce merge totuși în satul Său? Pentru ce să se facă bine oamenilor care nu sunt dispuși să te primească? Este o întrebare pe care ne-o punem adesea și noi. Dar este o întrebare care ne ajută să îl înțelegem mai bine pe Dumnezeu. El, în fața închiderilor noastre, nu se dă înapoi: nu pune frâne iubirii Sale. În fața închiderilor noastre, merge înainte. Vedem o reflexie în acei părinți care sunt conștienți de nerecunoștința copiilor, dar ei nu renunță totuși să îi iubească și să le facă bine. Așa este Dumnezeu, dar la un nivel mult mai înalt. Și astăzi ne invită și pe noi să credem în bine, să nu lăsăm nimic neîncercat în a face binele.
Însă în ceea ce se întâmplă la Nazaret găsim altceva: ostilitatea față de Isus din partea alor „Săi” ne provoacă: ei nu au fost primitori, iar noi? Pentru a verifica aceasta, să privim la modelele de primire pe care le propune astăzi Isus, consătenilor Săi și nouă. Sunt doi străini: o văduvă din Sarepta Sidonului și Naaman, sirianul. Amândoi au primit profeți: prima pe Ilie, al doilea pe Elizeu. Dar nu a fost o primire ușoară, a trecut prin încercări. Văduva l-a găzduit pe Ilie, în pofida foametei și deși profetul era persecutat (cf. 1Rg 17,7-16), era un persecutat politico-religios. În schimb, Naaman, deși era o persoană de nivel foarte înalt, a primit cererea profetului Elizeu, care l-a determinat să se umilească, să se scalde de șapte ori într-un fluviu (cf. 2Rg 5,1-14), ca și cum ar fi un copil neștiutor. Văduva și Naaman, așadar, au primit prin disponibilitate și umilință. Modul de a-l primi pe Dumnezeu este mereu a fi disponibili, a-l primi și a fi umili. Credința trece pe aici: disponibilitate și umilință. Văduva și Naaman nu au refuzat căile lui Dumnezeu și ale profeților săi; au fost docili, nu rigizi și închiși.
Frați și surori, și Isus parcurge calea profeților: nu se prezintă așa cum ne-am aștepta. Nu îl găsește cel care caută minuni – dacă noi căutăm minuni nu îl vom găsi pe Isus -, cel care caută senzații noi, experiențe intime, lucruri stranii; cel care caută o credință făcută din putere și semne exterioare. Nu, nu îl va găsi. În schimb, îl găsește cel care acceptă căile Sale și provocările Sale, fără plângeri, fără suspiciuni, fără critici și fețe posomorâte. Cu alte cuvinte, Isus îți cere să îl primești în realitatea cotidiană în care trăiești; în Biserica de astăzi, așa cum este; în cel pe care îl ai lângă tine în fiecare zi; în concretețea nevoilor, în problemele familiei tale, în părinți, în copii, în bunici, a-l primi pe Dumnezeu acolo. Acolo este El, care ne invită să ne purificăm în fluviul disponibilității și în atâtea băi salutare de umilință. Este nevoie de umilință pentru a-l întâlni pe Dumnezeu, pentru a ne lăsa întâlniți de El.
Iar noi, suntem primitori sau ne asemănăm cu consătenii Săi, care credeau că știu totul despre El? „Eu am studiat teologie, am făcut acel curs de cateheză… Eu cunosc totul despre Isus!” Da, ca un maimuțoi! Nu fi maimuțoi, tu nu îl cunoști pe Isus. Eventual, după atâția ani cât suntem credincioși, credem că îl cunoaștem bine pe Domnul, cu ideile noastre și judecățile noastre, de atâtea ori. Riscul este să ne obișnuim, să ne obișnuim cu Isus. Și așa cum ne obișnuim? Închizându-ne, închizându-ne la noutățile Sale, la momentul în care El bate la ușa ta și îți spune un lucru nou, vrea să intre în tine. Noi trebuie să ieșim din această rămânere închiși pe pozițiile noastre. Domnul cere o minte deschisă, o inimă simplă. Și atunci când o persoană are o minte deschisă, o inimă simplă, are capacitatea de a fi uluită, de a se uimi. Domnul ne uluiește mereu, aceasta este frumusețea întâlnirii cu Isus. Sfânta Fecioară Maria, model de umilință și disponibilitate, să ne arate calea pentru a-l primi pe Isus.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Astăzi este Ziua Mondială a Bolnavilor de Lepră. Exprim apropierea mea de cei care suferă de această boală și doresc să nu le lipsească sprijinul spiritual și asistența sanitară. Este necesar să lucrăm împreună la integrarea deplină a acestor persoane, depășind orice discriminare asociată cu o boală care, din păcate, încă îi mai lovește pe mulți, în special în contexte sociale mai sărace.
Poimâine, 1 februarie, în tot Extremul Orient, precum și în diferite părți ale lumii, se va celebra Anul Nou Lunar. În această circumstanță, adresez salutul meu cordial și exprim urarea ca în Anul Nou toți să se poată bucura de pace, sănătate și o viață senină și sigură. Cât de frumos este când familiile găsesc ocazii pentru a se aduna și a trăi împreună momente de iubire și de bucurie! Din păcate, multe familii nu vor reuși anul acesta să se reunească, din cauza pandemiei. Sper că în curând vom reuși să depășim încercarea. În sfârșit, doresc ca grație bunăvoinței fiecărei persoane și solidarității popoarelor, întreaga familie umană să poată ajunge cu dinamism reînnoit ținte de prosperitate materială și spirituală.
În ajunul sărbătorii Sfântului Ioan Bosco, aș vrea să îi salut pe salezieni și pe saleziene, care fac atât de mult bine în Biserică. Am urmărit Liturghia celebrată în Sanctuarul „Sfânta Maria Ajutătoare” [la Torino] de rectorul major Ángel Fernández Artime, m-am rugat cu el pentru toți. Să ne gândim la acest mare sfânt, părinte și învățător al tineretului. Nu s-a închis în sacristie, nu s-a închis în treburile sale. A ieșit pe stradă căutându-i pe tineri, cu acea creativitate care a fost caracteristica sa. Multe urări tuturor salezienilor și salezienelor! Vă salut pe voi toți, credincioși din Roma și pelerini din diferite părți ale lumii. Îndeosebi, salut credincioșii din Torrejón de Ardoz, din Spania, și studenții din Murça, Portugalia.
Salut cu afect tinerii și tinerele din Acțiunea Catolică din Dieceza de Roma! Sunt aici în grup. Dragi tineri, și anul acesta, însoțiți de părinți, de educatori și de preoții asistenți, ați venit – un mic grup, datorită pandemiei – la sfârșitul Caravanei Păcii. Sloganul vostru este Să recoasem pacea. Frumos slogan! Este important! Este atâta nevoie de „a recoase”, pornind de la raporturile noastre personale, până la relațiile dintre state. Vă mulțumesc! Mergeți înainte! și acum dați drumul spre cer baloanele voastre ca semn de speranță… Iată! Este un semn de speranță care ni-l aduc tinerii din Roma astăzi, această „caravană pentru pace”. Urez tuturor o duminică frumoasă. Și vă rog nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere.
