Ştiinţele umane nu îl pot ignora pe Dumnezeu
03.11.2006, Vatican (Catholica) - Dacă nu ţin cont de Dumnezeu, ştiinţele umane nu pot înţelege persoana umană, a afirmat Papa Benedict vizitând Universitatea Gregoriană. „Astăzi trebuie să ţinem cont de provocările ridicate de cultura seculară, care în multe părţi ale lumii tind să nege tot mai mult nu doar orice semn al prezenţei lui Dumnezeu în viaţa societăţii şi a persoanei, ci, prin diverse mijloace care dezorientează şi întunecă dreapta conştiinţă a fiinţei umane, încearcă să îi distrugă capacitatea de a-l asculta pe Dumnezeu.”
Pontiful, în vizita de astăzi la Universitatea încredinţată părinţilor iezuiţi, a continuat: „Relaţia cu celelalte religii nu poate fi neglijată, ea fiind constructivă doar în măsura în care evită toate ambiguităţile care slăbesc conţinutul esenţial al credinţei creştine în Cristos, singurul Mântuitor al tuturor oamenilor, şi în Biserică, sacramentul necesar al mântuirii întregii omeniri.” Papa Benedict al XVI-lea a subliniat faptul că ştiinţele umane „fiind preocupate de fiinţa umană, nu pot să nu facă referinţă la Dumnezeu”. „Omul, atât în interioritatea cât şi în exterioritatea sa, nu poate fi pe deplin înţeles dacă nu este văzut ca deschis transcendenţei. Fără referinţă la Dumnezeu, fiinţa umană nu poate să răspundă întrebărilor fundamentale care agită şi vor agita mereu inima sa, privitoare la sfârşitul vieţii şi deci şi la sensul existenţei.”
„În consecinţă nu este posibil să încorporăm în societate acele valori etice care singure pot garanta o convieţuire demnă a fiinţelor umane. Destinul omului, fără referinţa sa la Dumnezeu, nu poate fi decât dezolarea angoasei care conduce la disperare. Doar dacă se face referinţă la Dumnezeu-Iubire, care s-a revelat pe sine în Isus Cristos, fiinţa umană va putea să găsească un sens vieţii lui şi să trăiască în speranţă, în ciuda experimentării răului care răneşte existenţa lui personală şi societatea în care trăieşte. Speranţa ajută omul să nu se blocheze într-un nihilism paralizant şi steril, ci să se deschidă spre un angajament generos în societatea în care trăieşte, pentru a o putea îmbunătăţi.”
