Sfinţenia este o sarcină universală
02.11.2006, Vatican (Catholica) - Comuniunea sfinţilor nu reprezintă o exclusivă „castă a unor aleşi”, ci mai degrabă destinaţia tuturor celor care doresc să îl urmeze pe Cristos. Papa a spus aceasta ieri, în timpul predicii de la Liturghia pentru Toţi Sfinţii, celebrată în Bazilica San Pietro. Sfântul Părinte a afirmat că la 1 noiembrie Biserica îi sărbătoreşte „pe toţi botezaţii, indiferent de vârstă şi de naţiune, care au căutat să împlinească voia divină cu iubire şi fidelitate”.
Papa Benedict a spus apoi că sfinţii nu au nimic de câştigat din această celebrare, ci de fapt câştigă Biserica pelegrină: „Privind la luminosul exemplu al sfinţilor, marea dorinţă de a fi asemenea lor este trezită în noi. […] A fi sfinţi înseamnă a trăi aproape de Dumnezeu, a trăi în familia Sa. Iar aceasta este vocaţia noastră, a tuturor, reafirmată în mod categoric de Conciliul Vatican II.” Pentru a atinge sfinţenia, a spus Sfântul Părinte, „mai presus de toate este nevoie să îl ascultăm pe Isus şi apoi să îl urmăm, fără să ne pierdem inima în faţa dificultăţilor. Ştim bine că cel care caută să îşi salveze viaţa pentru sine o va pierde, iar cel care îşi dă viaţa, în acest mod, găseşte viaţa”, a continuat Papa, referindu-se la Evanghelia lui Ioan.
„Experienţa Bisericii demonstrează că, deşi merg pe diferite drumuri, toate formele de sfinţenie trebuie să treacă mereu prin calea crucii, a negării sinelui. Exemplul sfinţilor ne încurajează să mergem pe urmele lor, să experimentăm bucuria celor care s-au încredinţat lui Dumnezeu, deoarece singurul motiv de tristeţe este viaţa departe de El. Sfinţenia necesită un efort constant, dar este posibil pentru fiecare dintre noi deoarece nu este vorba despre o lucrare a omului ci mai înainte de toate de un dar de la Dumnezeu, care este de trei ori sfânt”, a spus Pontiful referindu-se la Cartea lui Isaia. Episcopul Romei a adăugat apoi: „Biografiile sfinţilor ne prezintă bărbaţi şi femei care, mereu docili planurilor divine, au îndurat uneori suferinţe, persecuţii şi martiraje inimaginabile. Ei au perseverat în sarcina lor.”
Mai presus de toate, a continuat Papa, temelia sfinţeniei înseamnă a recunoaşte faptul că viaţa este un dar primit de la Dumnezeu din iubirea Sa. „Cum am putea să rămânem indiferenţi în faţa unui mister atât de mare? Cum am putea să nu răspundem iubirii Tatălui ceresc ducând o viaţă de copii recunoscători?” Noi, oamenii, găsim fericirea urmându-l pe Cristos, a spus Sfântul Părinte. Este calea „morţii şi învierii, a patimilor şi a bucuriei învierii”. „În măsura în care îi acceptăm propunerea şi îl urmăm – fiecare după circumstanţele în care se află -, putem şi noi să participăm la această fericire. Cu El imposibilul devine posibil […] cu ajutorul Său, doar cu ajutorul Său, noi putem să devenim perfecţi, după cum perfect este Tatăl ceresc.”
