Joseph Ratzinger/Papa Benedict XVI: Spiritul Liturghiei
06.09.2022, Târgu Lăpuș (Catholica) - La Editura Galaxia Gutenberg tocmai a ieșit de la tipar cartea lui Joseph Ratzinger/Papa Benedict XVI, „Spiritul Liturghiei”, traducere din germană de Dan Siserman, 264 pagini, ediție cartonată. Poate fi comandată de pe GalaxiaGutenberg.ro la prețul promoțional de 35 de lei (prețul integral fiind de 49 de lei). Redăm nota asupra ediției românești, semnată de traducător.
Spiritul Liturghiei, publicată în anul 2000, este fără îndoială una dintre cele mai importante cărți ale Cardinalului Joseph Ratzinger/Papa Benedict al XVI-lea, fiind deopotrivă atât un izvor inegalabil de înțelepciune și spiritualitate, cât și o cheie de înțelegere a întregii opere și misiuni a celui care este unul dintre cei mai mari teologi și Papi ai ultimului secol, un adevărat „Toma din Aquino al veacurilor moderne”. Această carte, aflată în descendența cărții omonime semnată de Romano Guardini (1918) și a decretelor Conciliului Vatican II, în special Sacrosantum Concilium: Constituția despre Sfânta Liturghie (1963), dar și a scrierilor Sfinților Părinți, a stat mai apoi la baza Sacramentum Caritatis, exortația apostolică despre Euharistie, izvorul vieții și despre misiunea Bisericii, pe care în calitate de Papă a făcut-o publică în anul 2007. Spiritul Liturghiei și Sacramentum Caritatis ale lui Joseph Ratzinger/Papa Benedict al XVI-lea au avut un impact uriaș asupra trăirii și înțelegerii liturghiei în Biserica Catolică a ultimelor decenii, fiind încă adevărate busole în înțelegerea spiritului și semnificației ei.
Obiectivul cărții lui Joseph Ratzinger a fost acela de a căuta o reînnoire a înțelegerii liturghiei în vederea încurajării unei noi „Mișcări Liturgice”: o mișcare de redescoperire atât a spiritului autentic de trăire a liturghiei, cât și a modului corect de celebrare a ei. Precum omul nu își este propria origine, astfel încât orice încercare de a ne trăi existența arbitrar și doar după bunul plac se dovedește a fi mereu falimentară, la fel nici liturghia nu este rodul născocirii umane, și nici nu poate fi spiritual eficace dacă nu își află orânduirea dincolo de subiectivismul și capriciozitatea umană. Liturghia este rodul călăuzirii omului de către Dumnezeu prin istorie prin intermediul semnelor cosmice, teofaniilor, inspirațiilor profetice, evenimentelor cu încărcătură escatologică și, cel mai important, prin împlinirea în Întruparea Cuvântului care prin viața, pătimirile, moartea și învierea Sa a răscumpărat întreaga creație, recapitulând-o în Sine, și continuată apoi de Biserică prin îndrumarea Spiritului Sfânt, Cel care „ne călăuzește în tot adevărul” (Ioan 16:13).
Întreaga istorie a religiilor își găsește sensul în Misterul pe care noi acum îl celebrăm în liturghie. Catehismul Bisericii Catolice ne spune: „În ziua Rusaliilor, prin revărsarea Spiritului Sfânt, Biserica a apărut în lume. Darul Spiritului inaugurează un timp nou în împărtășirea misterului: timpul Bisericii, în care Cristos își manifestă, își face prezentă și își transmite lucrarea de mântuire prin liturghia Bisericii Sale, până când va veni (1Corinteni 11:26). În acest timp al Bisericii, Cristos trăiește și acționează în Biserica Sa și împreună cu ea într-un mod nou, propriu acestui timp nou. Acționează prin sacramente; acest lucru e numit de Tradiția comună a Răsăritului și a Apusului economia sacramentală; ea constă în comunicarea (sau împărtășirea) roadelor misterului pascal al lui Cristos în celebrarea liturghiei sacramentale a Bisericii” (CBC 1076). Joseph Ratzinger/Papa Benedict al XVI-lea ne învață în această carte că scopul principal al întregii creații este participarea la liturghia cosmică, care este comuniunea dătătoare de viață a Sfintei Treimi. Liturghia este, prin urmare, esențială pentru tipul drept de existență umană și, mai mult, este scopul pentru care am fost creați. Ea dă formă existenței noastre, altminteri fără reper, orientând-o în mod drept. Ea ar trebui să constituie baza convingerilor, deciziilor și a moralității noastre: a ne trăi întreaga viață de zi cu zi într-un mod sacramental, orientați mereu spre Răsăritul cel de sus, Soarele dreptății.
Cartea de față nu este un comentariu al rânduielii liturghiei din ritul romano-catolic, ci o analiză a acelui spirit care însuflețește orice liturghie creștină întemeiată pe Sfânta Tradiție a succesiunii apostolice prin care Spiritul lui Dumnezeu călăuzește corabia Bisericii în mijlocul valurilor și furtunilor istoriei acestei lumi. Este o carte despre semnificația cosmică a liturghiei, despre formarea ei biblică în cadrul istoriei, despre sacralitatea timpului și a spațiului, despre semnificația ontologică și escatologică a orientării către Răsărit, dar și despre raportul cu moștenirea iudaică, despre sensul icoanelor, muzicii, gesturilor precum îngenuncheatul sau semnul crucii, sau semnificația escatologică a veșmintelor și ornatelor liturgice, nu în ultimul rând și despre unitatea în diversitate a riturilor aflate în comuniune apostolică de credință. De aceea, Spiritul Liturghiei poate fi un îndrumar deosebit de util atât edificării spirituale a credincioșilor romano-catolici, greco-catolici și ortodocși, cât și pentru toți acei oameni de bună-credință interesați să descopere universul fascinant al sensurilor și simbolurilor pe care se întemeiază cultul creștin.
