„Speranța moare” în Siria, spune Nunțiul
06.09.2022, Vatican (Catholica) - Reprezentantul Papei Francisc în Siria a declarat că oamenii își pierd speranța în timp ce războiul civil sirian continuă și sărăcia generalizată explodează. „Am văzut atât de mulți oameni murind, am văzut și tineri murind, acum văd că speranța moare”, a declarat Cardinalul Mario Zenari pentru CNA pe 2 septembrie. „Este clar că speranța există, dar este departe. Mai devreme sau mai târziu va veni și un viitor pentru Siria, dar în prezent este atât de complicat”, a mai spus el. „Și speranța lipsește, speranța moare.” Mons. Zenari, Nunțiu Apostolic în Siria din 2008, s-a întâlnit cu Papa Francisc pe 3 septembrie cu membrii AVSI, o organizație non-profit care sprijină Proiectul „Spitale pentru toți” din Siria.
Papa Francisc a lăudat inițiativa, care susține servicii gratuite prin intermediul a trei spitale siriene și patru clinici fără programare, numind-o „creativitatea carității”, o expresie a Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea. „Observatorii internaționali ne spun că criza din Siria continuă să fie una dintre cele mai grave la nivel mondial, în ceea ce privește distrugerile, nevoile umanitare în creștere, colapsul social și economic, precum și sărăcia și foametea la niveluri dezastruoase”, a declarat Papa la 3 septembrie. „În fața unei astfel de suferințe imense”, a spus el, „Biserica este chemată să fie un «spital de campanie» și să vindece rănile atât fizice, cât și spirituale.” Vorbind pentru CNA cu o zi înainte de întâlnirea papală, Mons. Zenari a explicat că, deși „cad mai puține bombe”, în special în nordul Siriei, o altă bombă, fără zgomot, a explodat: cea a crizei sărăciei. Nunțiul a spus că peste 90% din populație trăiește sub pragul sărăciei, iar statisticile arată că mulți copii suferă de foame sau sunt subnutriți.
În discursul său de sâmbătă, Papa Francisc a mulțumit grupului pentru darul unei icoane a lui Isus Bunul Samaritean. „Omul din parabola evanghelică, bătut, jefuit și lăsat pe jumătate mort pe marginea drumului, poate servi ca o altă imagine tragică a Siriei, bătută, jefuită și abandonată aproape moartă pe marginea drumului”, a spus el. Cu toate acestea, Siria nu a fost uitată sau abandonată de Cristos, a continuat el, și nici de numeroșii „buni samariteni” – persoane, asociații și instituții – care au dat o mână de ajutor. Cardinalul Zenari a reamintit că „unii dintre acești buni samariteni”, câteva sute potrivit Națiunilor Unite, au fost uciși în timp ce lucrau sau făceau voluntariat în Siria. „Și acestea sunt semne frumoase de speranță”, a spus el.
Un preot călugăr franciscan, aparținând Custodiei Țării Sfinte, a declarat vineri pentru CNA că Siria are nevoie de persoane care să lucreze cu bolnavii, cu cei înfometați, cu copiii traumatizați și cu cei care suferă de depresie din cauza războiului civil. „Așadar, în acest moment avem nevoie de buni samariteni în Siria”, a spus pr. Fadi Azar. El slujește în Siria din 2015. În ultimii trei ani s-a stabilit în orașul portuar Latakia, unde parohia sa a crescut de la 200 la 750 de familii, a spus el, din cauza afluxului de sirieni care fug din alte părți ale țării. Preotul, care s-a născut și a crescut în Iordania din părinți palestinieni, înțelege situația dificilă a refugiaților. Pr. Azar ajută, de asemenea, la administrarea uneia dintre clinicile medicale fără programare susținute de Project „Spitale pentru toți”. „Viața de zi cu zi devine din ce în ce mai dificilă pentru oameni și mulți dintre ei mor pentru că nu își permit să își cumpere medicamente”, a explicat el, numind proiectul „o intervenție a Providenței divine” și „un miracol”. „Munca noastră ca persoane consacrate ar trebui să fie doar spirituală”, a spus Azar, „dar în acest moment operăm și în domeniul nevoilor umanitare”.
Papa Francisc a spus: „Când ne gândim la Siria, ne vine în minte versetul din Cartea Plângerilor: «Vastă ca marea este ruina ta; cine te poate vindeca?» (2,13). Aceste cuvinte se referă la suferințele Ierusalimului, dar ne fac să ne gândim și la suferințele îndurate de poporul sirian în acești doisprezece ani de conflict violent. Dacă luăm în considerare numărul morților și al răniților, distrugerea unor cartiere și sate întregi, precum și a unor infrastructuri importante, inclusiv a instituțiilor de sănătate, este firesc să ne întrebăm: «Siria, cine te poate vindeca acum?»”
