Binecuvântarea capelei Centrului de zi „Casa copiilor Don Bosco” din Anina
19.12.2022, Timișoara (Catholica) - În Anina, vechi oraș minier, pe strada Poștei se află o clădire impunătoare, cunoscută sub numele de „Restaurantul vechi” al minei, astăzi noul Centru de zi „Casa copiilor Don Bosco” al asociației „Il Giocattolo” din Anina. Ferestrele și pereții sălii mari de la parter sunt decorate cu simboluri de Crăciun, camerele de la etaj sunt proaspăt renovate, dar nu toate lucrările s-au finalizat. Într-una din încăperi crucifixul, altarul acoperit cu față de masă albă și cele două icoane de pe perete înfățisându-i pe Sf. Iosif cu Pruncul Isus și pe Don Bosco indică destinația sălii: loc de rugăciune, de reculegere. Binecuvântarea capelei a avut loc sâmbătă, 17 decembrie a.c. înainte de masă, în cadrul Sf. Liturghii celebrate de către Excelența Sa Iosif Csaba Pál, Episcop diecezan, predica fiind rostită de către Excelența Sa Ioan Călin Bot, Episcop auxiliar greco-catolic de Lugoj. Au concelebrat pr. Martin Jäger, paroh de Anina, și pr. Augustin Bărbuț, paroh de Oravița.
La sosire, cei doi Episcopi au fost întâmpinați de către Gianluca Farina, fondatorul și președintele asociației „Il Giocattolo” și de către Rosa Rossi. Numele asociației „Il Giocattolo” înseamnă în limba română „jucărie”. „Să cerem binecuvântarea Bunului Dumnezeu pentru această capelă și pentru acest loc unde cu multă dăruire, generozitate și credință ați lucrat și veți lucra și în continuare. Sf. Liturghie va fi una de mulțumire pentru harul și ajutorul Bunului Dumnezeu, care a lucrat în sufletele multora”, a spus la începutul Liturghiei Episcopul diecezan de Timișoara. În predica sa, PS Ioan a afirmat: „Asociația voastră se numește «Il Giocattolo». Această operă mă face să îmi amintesc cuvintele lui Isus, care spune că dacă nu veți fii asemenea copiilor, nu veți intra în împărăția lui Dumnezeu. Copilărie în fața lui Dumnezeu. Pentru că suntem copiii Lui. Și Dumnezeu preferă să ne comportăm ca și fiii, ca și copiii ai Săi. I-ați pus acest nume, «Il Giocattolo», pentru că ați văzut cum lucrează Dumnezeu, cât de minunat lucrează Dumnezeu și că această operă umană, dar și spirituală, este în același timp o aventură. O aventură de viață.”
„Dumnezeule Atotputernic, binecuvântează această capelă și această lucrare a poporului Tău pentru ca toți cei care se întorc la Tine cu credință, invocând numele Tău și preamărindu-Te în acest lăcaș sfânt să aibă parte de bogăția darurilor Tale”, a rostit în rugăciunea de binecuvântare Excelența Sa Iosif Csaba Pál, Episcop diecezan. După Sfânta Liturghie, Gianluca Farina i-a condus pe cei doi Episcopi prin sălile clădirii, prezentându-le planurile și proiectele de viitor ale asociației. În după-amiaza zilei copiii din centrul de zi au cântat colinde de Crăciun și au participat cu multă bucurie și la o sărbătoare: au felicitat-o pe Rosa cu ocazia zilei de naștere. Cu prilejul binecuvântării capelei, Gianluca Farina a acordat un scurt interviu biroului de presă al Episcopiei de Timișoara.
– Ce fel de activități desfășurați în acest centru?
– În centrul de zi ne ocupăm de 20-25 de copii, zilnic, de luni până vineri. Cei care merg la școală, participă la programul after-school, iar acei copii, care nu au fost niciodată la școală, sunt pregătiți în vederea recuperării anilor pierduți. Desfășurăm diferite activități educative, distractive și sportive. Pentru toate acestea avem două angajate și trei voluntari, adică Rosa, o tânără din Italia și cu mine. Organizăm multe excursii la Reșița, la Oravița sau la lacul Buhui, aici, în apropiere. Când am fost la lacul Buhui, părea incredibil, căci mulți dintre copii atunci au văzut pentru prima oară în viață un lac sau pești. Visul meu este ca să ajungem să sprijinim o sută de copii. Aici în spate avem o curte minunată, este loc pentru toți. Și sus la etaj avem spațiu suficient.
– Cum ați ales această localitate, această comunitate?
– M-am lăsat condus de Dumnezeu, este „vina” Lui că am ajuns aici. După schimbările din ‘89, în martie 1990 am fost printre primii care au sosit cu ajutor umanitar din Italia în România. Atunci am venit până în Timișoara. După aceea, în anul 2007, ne-am dus la Oravița, totodată am făcut cunoștință cu comunitatea din Brădet, lângă Anina. Acolo am găsit clădirea fostei școli într-o stare foarte degradată, și am renovat-o. Lucrările au fost însă demarate cu ajutorul membrilor comunității. Noi am adus banii, iar ei au lucrat. Așa au mai învățat o meserie, au câștigat un venit și au făcut ceva pentru comunitate. Avem legătură foarte bună cu primăria orașului Anina, cu care există și o convenție. Ne sprijină foarte mult, în limita posibilităților. Oarecum nu mai suntem considerați străini, fiindcă am fost aleși, Rosa și cu mine, cetățeni de onoare ai orașului. Viața mea este mai bună aici, fiindcă mă simt util. Toți sponsorii noștri știu că nu folosim nici un ban pentru cheltuielile noastre personale. Suntem bine organizați, și lucrând mulți ani în domeniul financiar-contabil, avem o evidență clară. Aceasta este și o pasiune.
– Și pasiunea Dvs. de a face bine cum s-a născut?
– Când eram mic, mama mea mă ducea la orfelinat ca să le ducem copiilor de acolo jucării. Am discutat cu angajații noștri ca și noi ar trebui să îi învățăm pe copiii de care avem grijă că bucuria mai mare este să dăruiești, nu să primești. De la Don Bosco am învățat un lucru: noi facem tot ce putem, iar restul face Dumnezeu. Și putem vedea miracole. Eu sunt cel care câștigă mai mult, din punctul de vedere al spiritualității, al experienței. Cu cât ne ocupăm mai mult de cei nevoiași, cu atât ne simțim mai bine. La noi funcționează!
– Mulțumim pentru timpul acordat. (Biroul de presă al Episcopiei de Timișoara)
