Părintele Marie-Dominique Philippe, o.p. (1912-2006)

28.08.2006, Saint Jodard (Catholica) - Părintele Marie-Dominique Philippe s-a născut pe 8 septembrie 1912 la Cysoing (Franţa), al optulea dintr-o familie de doisprezece copii, care a dat Bisericii trei călugări dominicani şi patru călugăriţe contemplative. După ce termină şcoala la colegiul iezuiţilor din Lille, intră în Ordinul Sfântului Dominic în noiembrie 1930 la Amiens, depune voturile în noiembrie 1931 şi urmează studiile de filozofie şi de teologie la Saulchoir (Kain, Belgia) din 1931 până în 1938. Este hirotonit preot în iulie 1936. Licenţiat mai întâi în filozofie, îşi prezintă teza de lectorat despre Înţelepciunea la Aristotel şi susţine apoi un doctorat în teologie.

Obţine de asemenea o diplomă de Hautes-Etudes şi este profesor de filozofie şi de teologie la mănăstirea Saulchoir d`Etiolles (mănăstirea de studii a Dominicanilor din Provincia Paris), din 1939 până în 1945 şi din 1951 până în 1962. Din 1945 până în 1982 este profesor de filozofie la Universitatea din Fribourg (Elveţia). În studiile sale, Părintele Philippe simţise foarte devreme nevoia de a înnoi învăţătura filozofică şi teologică, şi pentru aceasta era nevoie de o întoarcere la izvoarele lor proprii: experienţa, după perspectiva lui Aristotel, şi credinţa contemplativă, pe urmele sfântului Toma d`Aquino şi ale Sfântului Ioan, ale cărui scrieri îl marchează profund şi la care se întoarce fără încetare. Căutarea sa de adevăr este orânduită după cele trei înţelepciuni: înţelepciunea filozofică, înţelepciunea teologică şi înţelepciunea mistică.

Începând cu 1949, Părintele Philippe scrie numeroase lucrări de filozofie şi de teologie spirituală, dintre care unele sunt traduse în diferite limbi. În total, astăzi sunt mai mult de 35 de lucrări, la care se adaugă foarte multe articole. Ele acoperă un domeniu vast de studiu şi interes: filozofia artei, cugetări despre matematică şi medicină, studii de metafizică, comentarii ale Evangheliei Sfântului Ioan, scrieri despre misterul lui Cristos şi despre Sfânta Fecioară Maria, lucrări despre familie, etc. La Fribourg, în 1975, la cererea câtorva studenţi francezi, întemeiază Comunitatea Fraţilor Sfântul Ioan şi, câţiva ani mai târziu, cea a Surorilor contemplative, apoi cea a Surorilor apostolice, rămânând el însuşi dominican. Acestor trei comunităţi se vor adăuga numeroşi laici, oblaţii Sfântului Ioan, formând împreună o nouă familie spirituală în Biserică : Familia Sfântul Ioan.

În 1982, la întoarcerea sa în Franţa, continuând să aibă un apostolat variat, se consacră mai ales predării filozofie şi teologiei în casele de formare ale Fraţilor Sfântul Ioan de la Rimont (Saône et Loire) şi Saint Jodard (Loire). Pe de altă parte, ca Fondator şi Superior General, el învaţă şi conduce această nouă comunitate care cunoaşte rapid o creştere şi o extindere internaţională importante. Începând din 1974, o prietenie profundă îl leagă de Karol Wojtyla. Prin numeroase întâlniri şi scrisori, Papa Ioan Paul al II-lea nu va înceta să îl încurajeze în căutarea sa filozofică şi în rolul său pe lângă fraţii şi surorile din Familia Sfântul Ioan. În 2001, sarcina de Superior General fiind transmisă Părintelui Jean-Pierre-Marie, Părintele Philippe rămâne lângă fraţi şi surori ca Fondator, continuând neobosit să le transmită rodul căutării sale filozofice şi teologice, prin conferinţe şi reculegeri. Sunt publicate lucrări de teologie spirituală şi de filozofie, în special Retour à la source (Fayard 2005), care prezintă gândirea sa filozofică asupra persoanei umane.

Pe 30 iunie 2006, sărbătoreşte 70 de ani de preoţie la Ars. A doua zi, Cardinalul Franc Rodé, Prefectul Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă consacrată, prezent la hirotonirile fraţilor Sfântul Ioan, îi aduce un omagiu impresionant. Câteva săptămâni mai târziu, în urma unui accident vascular cerebral, Părintele Philippe încetează să mai poată vorbi. Rămâne astfel într-o mare tăcere, aşteptând cu seninătate întâlnirea cu Cel pe care a dorit atât de mult să-l cunoască şi să-l facă cunoscut. Moare pe 26 august 2006, înconjurat de numeroşi fii şi fice, cărora le lasă moştenirea luminoasă a unei vieţi cu totul dăruite în slujirea omului şi a lui Cristos. (Text preluat de pe situl Congregaţiei Sfântul Ioan, www.stjean.com. Traducere: Comunitatea Sfântul Ioan din Bucureşti).