Iubirea părinţilor reflectă iubirea Tatălui

09.07.2006, Valencia (Catholica) - Astăzi la 9.30AM, Sfântul Părinte a prezidat Liturghia în Valencia, Spania, ce a marcat încheierea celei de-a V-a Întâlniri Mondiale a Familiilor. În timpul Liturghiei, Papa Benedict a folosit Sfântul Potir păstrat în Catedrala din Valencia. În predica sa, publicată în limba română la secţiunea documente a sitului Catholica.ro, Papa Benedict a subliniat faptul că lecturile zilei prezintă familia „ca o comunitate de generaţii şi ca un garant al unui patrimoniu de tradiţii”. „Cu toţii am primit de la alţii viaţa şi adevărurile ei de bază, şi suntem chemaţi să ajungem la perfecţiune în relaţia şi comuniunea de iubire cu alţii”, a spus Papa. Familia, întemeiată pe căsătoria indisolubilă dintre un bărbat şi o femeie, exprimă această dimensiune relaţională, filială şi comunitară, şi este mediul în care omul se poate naşte cu demnitate, creşte şi dezvolta în mod integral.”

„Când se naşte un copil, prin relaţia cu părinţii lui, începe să facă parte dintr-o tradiţie familială care are rădăcini mai străvechi. Împreună cu darul vieţii, el primeşte un întreg patrimoniu de experienţă. Părinţii au dreptul şi îndatorirea inalienabilă de a transmite acest patrimoniu copiilor lor: de a-i educa în direcţia descoperirii propriei lor identităţi, de a-i introduce în viaţa socială, de a cultiva exerciţiul responsabil al libertăţii lor morale şi al capacităţii lor de a iubi în baza experienţei lor de a fi iubiţi şi, mai presus de toate, de a le facilita întâlnirea cu Dumnezeu. Copiii cresc şi se maturizează din punct de vedere uman în măsura în care ei acceptă cu încredere acest patrimoniu şi această educaţie pe care şi-o asumă treptat. Astfel, ei sunt capabili să elaboreze o sinteză personală între ceea ce au primit şi ceea ce învaţă, o sinteză pe care fiecare individ şi fiecare generaţie trebuie să o realizeze.”

„La originea fiecărui om şi, aşadar, în orice paternitate şi maternitate umană, este prezent Dumnezeu Creatorul”, a continuat Papa. „Din acest motiv, cuplurile căsătorite trebuie să accepte copilul care li se naşte nu doar ca fiu al lor, ci şi al lui Dumnezeu care îl iubeşte pentru ceea ce este şi îl cheamă la filiaţia divină. […] Memoria acestui Tată luminează identitatea cea mai profundă a oamenilor: de unde venim, cine suntem şi cât de mare este demnitatea noastră. Venim cu siguranţă din părinţii noştri şi suntem copiii lor, dar venim de asemenea din Dumnezeu care ne-a creat după chipul Său şi ne-a chemat să fim copiii Lui. Din acest motiv la originea fiecărei fiinţe umane nu se află hazardul sau întâmplarea, ci un plan de iubire al lui Dumnezeu. Acesta ne-a fost revelat de Isus Cristos. […] El a ştiut de unde a venit şi de unde venim noi toţi: din iubirea Tatălui Lui şi al nostru.”

„Iubirea cu care părinţii noştri ne-au primit şi ne-au călăuzit în primii paşi în această lume este ca un semn şi o prelungire sacramentale ale iubirii binevoitoare a lui Dumnezeu de la care venim. Experienţa faptului de a fi primiţi şi iubiţi de Dumnezeu şi de părinţii noştri este fundamentul solid care favorizează mereu creşterea şi dezvoltarea autentică a omului, ajutându-ne să ne maturizăm pe drumul spre adevăr şi iubire, şi să trecem dincolo de noi pentru a intra în comuniunea cu ceilalţi şi cu Dumnezeu. Pentru a înainta pe acest drum al maturităţii umane, Biserica ne învaţă să respectăm şi să promovăm minunata realitate a căsătoriei indisolubile dintre un bărbat şi o femeie, care este de asemenea originea familiei. Pentru aceasta, a recunoaşte şi a sprijini această instituţie este una dintre cele mai importante slujiri care pot să fie aduse astăzi pentru binele comun şi pentru dezvoltarea autentică a indivizilor şi a societăţii, precum şi cea mai bună garanţie pentru asigurarea demnităţii, egalităţii şi adevăratei libertăţi a persoanei umane.”

La final Papa Benedict a spus: „Familia creştină – tată, mamă şi copii – este chemată, aşadar, să urmărească toate aceste obiective amintite nu ca o sarcină impusă din exterior, ci ca un dar al harului sacramentului căsătoriei revărsat asupra soţilor. Dacă ei rămân deschişi faţă de Duh şi îi cer ajutorul, El nu va înceta să le comunice iubirea lui Dumnezeu Tatăl, manifestată şi întrupată în Cristos. Prezenţa Duhului îi va ajuta pe soţi să nu piardă din vedere izvorul şi dimensiunea iubirii lor şi a dăruirii lor reciproce, şi să colaboreze cu El pentru a-l face vizibil şi întrupat în toate dimensiunile vieţii lor. Duhul va trezi în acelaşi timp în ei dorinţa întâlnirii definitive cu Cristos în casa Tatălui Său şi al nostru. Acesta este mesajul de speranţă pe care, de aici din Valencia, doresc să îl adresez tuturor familiilor din lume. Amin.”