Insigna de onoare în aur a FDG din Banat pentru Episcopul emerit Martin Roos
05.06.2023, Timișoara (Catholica) - Anul acesta, Zilele Culturale ale Germanilor din Banat se desfășoară între 2 și 4 iunie, sub motto-ul: „Împreună în Capitala Europeană a Culturii – Trei secole de Cămin, Credință și Cultură în Banat”. Sâmbătă, 3 iunie, în cadrul festiv oferit de sala Operei Române, a avut loc, cu începere de la ora 11 un moment festiv, în cadrul căruia i-a fost conferită E.S. Martin Roos, Episcop emerit de Timișoara, insigna de onoare a Forumului Democrat al Germanilor (FDG) din Banat. Cu acest prilej, Laudatio a fost redactată și citită de către dr. Claudiu Sergiu Călin, arhivist diecezan, membru în consiliul de conducere al Forumului Democrat al Germanilor din Banat. La rândul său, Excelența Sa Martin Roos, Episcop emerit, a trimis o scrisoare de mulțumire, personal neputând fi prezent la această festivitate. În numele Excelenței Sale, insigna a fost preluată de către pr. László Bakó, paroh de Iratoșu, fost secretar episcopal.
Cităm din Laudatio: „Episcopul Martin Roos s-a născut într-o familie de șvabi, la 16 octombrie 1942, în satul Knees/Satchinez din pusta bănățeană. Al doilea război mondial și deportarea etnicilor germani în URSS au marcat viața tinerei familii Roos și a micuțului Martin, încă de la o vârstă foarte, foarte fragedă. Îngrijirea plină de dragoste și curaj a bunicilor a modelat caracterul acestui copil și i-a insuflat dragostea pentru credință, pentru istoria Banatului și a poporului nostru. […] În copilărie, în Satchinez, micul Martin sărea adesea gardul de la școală la biserică pentru a fi ministrant (băiat de altar) la Sfânta Liturghie. Tot ca ministrant a asistat, la altarul Sfântului Anton, în Domul din Timișoara, la Liturghiile preotului-pensionar Stefan Schulz și, tot în Dom, ca elev, a fost prezent la catafalcul marelui nostru Episcop șvab Augustin Pacha…”
„Martin Roos și-a urmat visul de a deveni preot și și-a început studiile la Alba Iulia / Karlsburg, dar și în Canada, unde a emigrat destul de timpuriu. Însă familia Roos nu a rămas mult timp în Canada, astfel că tânărul seminarist din Banat și-a terminat studiile în Germania, la Königstein im Taunus. Cel mai important sfătuitor al său în această perioadă a fost prelatul Josef Nischbach, care l-a sfătuit să se încardineze ca preot în Dieceza de Rottenburg-Stuttgart. Din această perioadă datează primele recenzii, articole și contacte cu preoții și compatrioții emigrați din Banat în Germania. […] După căderea comunismului, în 1990, când nenumărați șvabi din Banat nu aveau altceva în gând și nu voiau decât să ia drumul Germaniei, pr. Martin Roos din Stimpfach a făcut acest drum dinspre Germania spre Timișoara… înapoi! A fost singurul preot din Banat care s-a întors acasă. Și aceasta pentru a rămâne aici. A rămas și l-a ajutat pe Episcopul Sebastian Kräuter să reorganizeze Episcopia vlăguită de valul emigrării, să renoveze și să reamenajeze vechiul Palat episcopal, să salveze nenumărate arhive parohiale, biblioteci și obiecte de cult, care și-au găsit o nouă casă în Arhiva diecezană, în Muzeul diecezan și în biblioteca Ordinariatului.”
„În 1999, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit pe Mons. Roos drept cel de-al 93-lea succesor al Sfântului Gerhard și al treilea Episcop al Diecezei de Timișoara. O nouă sarcină, alte proiecte puse în semnul continuității, stabilității, orientate spre viitor dintr-un prezent nu întotdeauna ușor. Când Martin Roos a fost hirotonit preot, primul său motto a fost un citat din prima Scrisoare a Sf. apostol Ioan: «Ceea ce am văzut cu ochii noștri, ceea ce am atins cu mâinile noastre din Cuvântul vieții, vă vestim vouă». Ca Episcop, activitatea sa s-a desfășurat în întregime sub deviza: «Emitte Spiritum tuum – Trimite spiritul tău!» Duhul Sfânt și Sfânta Fecioară Maria de la Radna au fost mereu în fața ochilor, pe atunci noului Ierarh, în următoarele două decenii: crearea unor structuri viabile pentru activitatea pastorală, inspirarea și implicarea tinerilor și formarea preoților, cercetarea și publicarea de studii proprii, dar și proiecte de renovare – cum ar fi cele de la Maria Radna și, într-o mare măsură, a Domului, catedrala romano-catolică din Timișoara – au fost toate în spiritul celor două devize.”
