Bernard Ducruet: Lupta spirituală după sfântul Benedict
27.06.2006, Iaşi (Catholica) - Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii „Lupta spirituală după sfântul Benedict”, scrisă de Bernard Ducruet, publicată în colecţia „Mici tratate de spiritualitate” cu nr. 1. Cartea apare în format 11×17, conţine 47 pagini şi poate fi procurată de la toate librăriile catolice din ţară la preţul de 3 RON, inclusiv prin librăria electronică „Presa Bună” de pe siturile Ercis.ro şi Catholica.ro. „Volumul este adresat cu căldură tuturor celor dornici de desăvârşire spirituală şi de împlinire sinceră a vieţii”, se spune în recomandarea cărţii de pe situl Institutului Teologic ieşean, în cadrul căruia funcţionează Editura „Sapientia”.
Acest volum inaugurează o nouă serie de lucrări de spiritualitate care vor apărea într-o colecţie intitulată „Duc in altum! Înaintează în larg!”. Seria de mici tratate de spiritualitate se adresează în special oamenilor din mediul laic, care doresc să se familiarizeze cu diferite modalităţi de desăvârşire spirituală şi umană. Primul volum al acestei serii este scris de părintele benedictin Bernard Ducruet, care este abate emerit la mănăstirea Abbaye de Fleury, Saint Benoit sur Loire, unde se păstrează şi sunt venerate moaştele sfântului Benedict de Nursia, întemeietorul ordinului benedictin şi al vieţii monastice occidentale în secolul al VI-lea. Traducerea în limba română a fost realizată de Agnes Valentin.
„Ce actualitate mai are mesajul acestui sfânt pentru oamenii mileniului III şi ai începutului de secol XXI? Spre surprinderea noastră, mesajul său este, poate, mai actual ca niciodată, întrucât bolile spirituale pe care le abordează l-au însoţit pe om dintotdeauna şi au fost accentuate mai ales în ultimele secole, când s-a diminuat conştientizarea rolului fundamental al credinţei şi s-a mărit progresiv materialismul şi secularismul”, citim în recenzia cărţii apărută pe ITRC.ro. „Pentru sfântul Benedict lupta spirituală este războiul nevăzut, lupta cu sine însuşi. Oscilând permanent între trup şi spirit, omul, indiferent de starea sa de viaţă, trebuie să înveţe să-şi domine propriul orgoliu, eul (care este slab şi influenţabil de mediul social), complexele de inferioritate şi obsesiile, care provin dintr-o neacceptare de sine. Aceste lucruri pot fi îndreptate prin harul lui Dumnezeu, care se cere prin rugăciune şi se dobândeşte prin practicarea carităţii şi îndeplinirea cu umilinţă a principalelor obligaţii. Egoismul opreşte orientarea firească a vieţii spre Dumnezeu, corupe dragostea de sine şi de aproapele. Autodepăşirea, la care tinde orice om, se poate realiza numai prin urmarea cu fidelitate constantă a Evangheliei, prin renunţare în spiritul să pierzi pentru a dobândi, adică să practicăm umilinţa reală în viaţa noastră.”
