Cardinal Bertone despre rolul Bisericii în societate
24.06.2006, Roma (Catholica) - Cardinalul Tarcisio Bertone, numit recent secretar de stat al Vaticanului, a dezvăluit modul în care vede rolul Bisericii într-un document pregătit pentru o prezentare de vineri, 23 iunie, de la o conferinţă din Roma. Prelatul ar fi trebuit să vorbească la un eveniment organizat de decanii Universităţilor din Roma, dar după aflarea numirii a anulat participarea. Biroul de Presă al Vaticanului a făcut totuşi cunoscut textul pregătit de Cardinal despre „doctrina socială a Bisericii pentru un nou umanism demn de iubire”.
Discursul Cardinalului, explorează relaţia dintre democraţie şi creştinism. Prelatul insistă pe faptul că „fiecare fiinţă umană trebui mereu să fie considerată şi tratată ca o persoană şi niciodată ca un obiect, niciodată ca un instrument”. Pentru a înţelege poziţia publică a Bisericii, afirmă Cardinalul, trebuie înţeleasă învăţătura socială catolică, deoarece principiile morale creştine „pot să pară inumane atunci când sunt separate de contextul lor”. Doctrina socială a Bisericii propune „un umanism democratic de inspiraţie creştină” care trebuie să fie „o civilizaţie a iubirii”. Energiile omeneşti singure nu pot să construiască o astfel de societate, şi de aceea Biserica trebuie să răspundă constant ideologiilor care pretind altceva: „individualismului şi colectivismului, materialismului şi rasismului, statismului şi naţionalismului biologic ori cultural, utilitarismului clasic sau partizan”, a spus Cardinalul.
Soluţiile pe care le sugerează Biserica vizavi de problemele societăţii, a continuat prelatul, sunt în evidentă contradicţie cu propunerile oferite de secularism. Cu toate acesta, Biserica oferă „un autentic concept de modernitate”. Prelatul respinge „prejudecăţile nefondate care pun ştiinţa în opoziţie cu credinţa”. Această abordare dualistă a produs violenţă şi alte acte inumane. Cardinalul Bertone, în acelaşi text, deplânge conturarea unui stil de politică „economic şi tehnocrat, care acordă primat absolut pragmatismului” şi care porneşte de la premisa că liderii guvernamentali sunt „singurii experţi” în stare să organizeze corespunzător societatea. În răspuns la acest fel de politică, viitorul secretar de stat al Vaticanului oferă o perspectivă creştină care începe cu „o concepţie generală despre viaţă şi politică” şi are la bază „demnitatea omului, adevărul, dreptatea, solidaritatea, fraternitatea”.
