Papa despre călătoria în Camerun şi Angola
01.04.2009, Vatican (Catholica) - În timpul audienţei generale de astăzi, din Piaţa San Pietro, Papa Benedict al XVI-lea a făcut o amplă analiză a călătoriei sale în Camerun şi Angola. Deşi şi-a limitat călătoria la două ţări din Africa, Pontiful a spus că „am dorit să îmbrăţişez întreaga populaţie africană şi să o binecuvântez în numele Domnului”. Sfântul Părinte a numit Camerunul „inima Africii” şi a vorbit printre altele despre „profundul suflet religios (al acestei ţări) ce uneşte foarte multe grupuri etnice”.
„În Camerun”, a explicat el, „peste un sfert din populaţie este catolică, în bună convieţuire cu celelalte comunităţi religioase. Din acest motiv în 1995 iubitul meu predecesor Papa Ioan Paul al II-lea a ales tocmai capitala acestei naţiuni pentru a promulga exortaţia apostolică Ecclesia in Africa, după prima Adunare Sinodală dedicată continentului african.” Călătoria recentă a Papei Benedict pe acest continent a coincis cu publicarea instrumentului de lucru pentru a doua Adunare Specială pentru Africa a Sinodului Episcopilor, ce va avea loc în toamnă, în luna octombrie. Instrumentum laboris a fost prezentat în timpul Liturghiei de pe stadionul Amadou Ahidjo din Yaounde, care, a spus Pontiful, „a fost fără îndoială unul dintre momentele culminante ale călătoriei”.
„Adunarea Sinodală va avea loc în Roma”, a subliniat Papa, „dar într-un fel a început deja în inima continentului african, în inima familiei creştine care trăieşte, suferă şi speră acolo. Credinţa în `Dumnezeu care este aproape`, care şi-a arătat iubirea în chipul lui Isus, este garantul unei speranţe sigure pentru Africa şi pentru lumea întreagă, garantul unui viitor al reconcilierii, dreptăţii şi păcii.” După Liturghie, Sfântul Părinte s-a întâlnit cu membrii Consiliului Special pentru Africa al Sinodului Episcopilor: „Am reflectat împreună asupra istoriei Africii dintr-o perspectivă teologică şi pastorală. A fost aproape ca o primă întâlnire a Sinodului, cu o dezbatere fraternă între diferitele episcopate şi Papa.” A explicat apoi: „În vremurile moderne, cu o Africa hotărâtă să îşi consolideze independenţa politică şi să îşi construiască identităţile naţionale într-un context globalizat, Biserica îi însoţeşte pe africani oferind măreţul mesaj al Conciliului Vatican II, implementat prin prima şi acum a doua Adunare Sinodală.”
„În mijlocul conflictelor, din păcate numeroase şi tragice, care încă afectează diferite regiuni ale continentului, Biserica ştie că este un semn şi un instrument de unitate şi de reconciliere pentru ca întreaga Africă să poată construi, unită, un viitor al dreptăţii, solidarităţii şi păcii, ducând învăţăturile Evangheliei.” Papa a amintit şi întâlnirile cu Episcopii în Camerun şi în Angola, în timpul cărora a vorbit despre „urgenţa evanghelizării” şi despre nevoia ca ei să fie „mereu un exemplu pentru preoţi şi pentru toţi credincioşii”. Îndreptându-şi atenţia asupra Angolei, care a ieşit recent dintr-un lung război civil, Pontiful a numit-o „o naţiune emblematică”: „În Angola poţi experimenta ceea ce venerabilii mei predecesori au spus-o în mod repetat: totul se pierde prin război, totul poate fi recuperat prin pace. Dar pentru a reconstrui o naţiune este nevoie de multe energii morale. Şi tocmai de aceea rolul Bisericii este încă o dată important. Ea este chemată să îşi dezvolte funcţia educaţională, lucrând pentru profunda înnoire şi pentru formarea conştiinţelor.”
