Pelerinajul tinerilor la Sighet: „Un pelerinaj în care și prin care Dumnezeu răspunde”
05.09.2023, Oradea (Catholica) - La puține zile de la încheierea Pelerinajul tinerilor la Sighet 2023, am dorit să stăm de vorbă cu martori ai acestui special itinerar dedicat tinerilor care nu de puține ori le-a marcat viața. Ana-Maria Oros este una dintre sutele de pelerini care au luat parte la multe ediții ale Pelerinajului la Sighet, pe parcursul anilor. Într-un interviu scris pentru Biroul de Presă al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, ea ne împărtășește experiența ei.
– Ce te-a determinat să participi la pelerinaj și la câte ediții ai luat parte?
– Interesant este că în Bădăcin, bunicii mei au găzduit ani la rând toți pelerinii. În curtea, șura, casa lor – mâncau, dormeau, făceau diferite activități și cu toate că de nenumărate ori îmi povesteau și mă chemau să particip, am refuzat. Era perioada concediilor, a vacanțelor, iar eu împreună cu familia mea mergeam la mare, la munte, în alte părți. Însă într-o zi, cineva m-a contactat online și m-a invitat în acest pelerinaj. Am pus câteva întrebări și am realizat că de fapt prima noapte de cazare urma să fie exact la bunicii mei. Majoritatea pelerinilor îl știau pe bunicul meu, Vasile Oros, datorită faptului că l-a cunoscut personal pe Iuliu Maniu și datorită faptului că era cantor în biserica greco-catolică din satul Bădăcin. Poveștile lui erau fascinante. În anul 2008 am spus pentru prima dată „Da” și am pornit la drum împreună cu aproximativ 70-80 de pelerini. Curiozitatea și dorința de a întâlni tineri m-a determinat să particip.
Aș putea vorbi la nesfârșit despre acest pelerinaj. Am fost în minimum 12 ediții, dacă nu le calculez și pe cele din pandemie, când ne-am întâlnit doar la Sighetu Marmației. La finalul fiecărui pelerinaj plecam cu promisiunea de a participa la următorul. S-au strâns anii ca-ntr-un buchet de flori și îmi doresc să adaug alte pelerinaje la acest buchet.
Este un drum deosebit, pe care îl parcurg de fiecare dată cu mult drag. Este un drum, cum spun pelerinii, nu ca oricare altul. Este un drum de credință, un drum parcurs în cinstea martirilor Bisericii Catolice. În fiecare an se aprofundează câte o temă, se scoate la lumină viața unora dintre Episcopii martiri, a oamenilor politici care au lăsat roade bune în urmă. Anul acesta, spre exemplu, împlinindu-se 70 de ani de la moartea lor, pelerinii au aprofundat biografiile și darurile lăsate în urmă de către Fericitul Episcop Ioan Suciu și de către „Sfinxul de Bădăcin” – Iuliu Maniu, amândoi murind în închisoarea din Sighet în condiții inumane, aruncați în groapa comună de la marginea orașului, Cimitirul Săracilor.
Faptul că încă trăiesc supraviețuitori ai închisorilor comuniste și că pelerinii îi întâlnesc la Sighetu Marmației și pot pune întrebări, pot afla cum a fost în acele timpuri comuniste, cum au trăit și cum au supraviețuit ori nu acelor chinuri – consider că este o răsplată a efortului depus. Emoționant este când se întâlnesc chipurile supraviețuitorilor închisorilor comuniste cu chipurile tinerilor pelerini care parcurg un lung drum pe jos, tocmai pentru a cinsti jertfa acestora. Sunt întâlniri de priviri pline de recunoștință. Liniștea de la Cimitirul Săracilor, Liturghia din Închisoarea din Sighet, serile de Adorație, accesul la Sfintele Sacramente, cântecele pelerinilor, focul de tabără, jocurile, caldele întâlniri ale credincioșilor comunităților care găzduiesc pelerinii – sunt de neînlocuit. În pelerinaj găsești modele de credință în oamenii despre care înveți, în martirii Bisericii, în oamenii pe care îi cunoști – din prezent ori din trecut.
– Ce valori ai asimilat, ca pelerin în atât de multe ediții, pe care le-ai pus în practică în viața ta?
– Aș spune că axa liniei vieții mele are marcat un moment, primul meu pelerinaj. Pelerinajul Șimleu-Sighet a dat sens vieții mele, el reprezintă „rampa” mea de intrare în Biserică, căci m-a ajutat să conștientizez prezența lui Dumnezeu în viața mea, mi-a oferit cele mai frumoase amintiri, cele mai frumoase prietenii. În pelerinaj am învățat cât de important este să mănânc tot din farfurie, să las mofturile deoparte, am învățat să ascult, să mă rog, să cânt. În pelerinaj am trăit cu adevărat prima mea Liturghie, am înțeles valoarea rugăciunii, am experimentat puterea rugăciunii. A fost pentru prima dată când nu mi s-a părut plictisitor să fiu în biserică, să particip la Liturghie. Vocile, instrumentele tinerilor au colorat toată atmosfera și m-au ajutat să îmi deschid sufletul și să primesc harurile Domnului. Îmi amintesc că prima dată mi-a fost rușine să străbat propriul orășel rugându-mă Rozariul, cântând cu voce tare pe străzi. Ulterior, aceleași rugăciuni, aceleași cântece, același drum aveau însemnătate și așteptam să le retrăiesc.
După primul pelerinaj, m-am întors acasă cu dorința de a mă implica în tot ceea ce era nevoie în parohia mea, mi-am dorit să învăț să cânt la un instrument și să strâng un grup de tineri pentru a participa la Liturghii cu un suflu nou. Am făcut voluntariat în tot felul de organizații și activități, inima îmi era plină de bucurie și aveam o energie extraordinară pentru a face, pentru a acționa în tot ce era nevoie în biserică, la școală, acasă. Aceasta face Dumnezeu prin acest pelerinaj: pune lumină, înțelepciune, voioșie în viețile pelerinilor. De-a lungul anilor, cei mai dragi oameni, pe care i-am avut alături în bucurii și în încercări, au fost prietenii-pelerini. Acești prieteni sunt comori descoperite pe drumul de 165 de kilometri…
Pot spune că cel mai dificil moment în pelerinaj este „despărțirea” participanților din 1 septembrie, când fiecare pelerin pleacă spre casă, cu lacrimi în ochi și dorința puternică de a fi prezent și în următorul an. Este frumos să observi că efectele pelerinajului continuă să se manifeste pe tot parcursul anului ori al anilor… Este motivant să începi anul bisericesc, anul școlar cu Dumnezeu, cu tolba plină de învățăminte, de cunoștințe, de puternică mulțumire, de bucurie, de prietenii.
– La final, Ana-Maria, ce ai transmite unui tânăr care nu știe nimic despre Pelerinaj?
– I-aș spune să încerce! Nu pierde nimic prin încercare. I-aș spune să fie deschis la o „ALTFEL de vacanță”. Pelerinajul nu este neapărat ușor, dar cred că tocmai acesta este farmecul său. Este un drum cu sens, din orice direcție privești. Este un drum spiritual: timp de zece zile te rogi, cânți, meditezi, ai timp pentru Spovadă, pentru Liturghii, pentru a-l cunoaște pe Dumnezeu. Este o școală de istorie, de educație, socială: înveți despre istoria propriei tale țări, cunoști locuri în care au trăit oameni politici importanți ai țării, afli informații prețioase. Înveți să fii atent și să ai grijă de cel de lângă tine, înveți să te implici în bunul mers al unei astfel de acțiuni, înveți să respecți reguli simple, de folos pe tot parcursul vieții (exemple: de la a pregăti masa, a mânca tot din farfurie până la a spăla vasele, a urca un munte, a admira natura), legi prietenii adevărate.
Pelerinajul Șimleu-Sighet este unic. Este un drum de cunoaștere și autocunoaștere. Un drum parcurs cu Dumnezeu alături. Poți să întreci limite impuse de către tine ori de către altcineva. Doar dacă experimentezi poți afla cu adevărat cât bine îți face. Aș mai spune că tineri sunt toți aceia care se simt tineri, nu doar aceia care au un număr mai mic în cartea lor de identitate. Pelerinajul Șimleu-Sighet are loc pentru toți cei care își doresc să fie pelerini, indiferent de vârstă, confesiune, rasă, statut social.
Aș vrea să mai precizez că în și prin acest pelerinaj Dumnezeu răspunde. Ani la rând ne-am rugat pentru beatificarea Episcopilor Greco-Catolici, iar în anul 2019 am primit un răspuns clar, când Papa Francisc a ajuns în România tocmai pentru a-i ridica la cinstea altarelor. Fiecare pelerin a pus o cărămidă prin rugăciune și jertfă la această beatificare, un mare dar al Bisericii. Aș aminti și anii în care ne-am rugat pentru beatificarea Fericitului Vladimir Ghika, a Fericitului Episcop Anton Durcovici… rugăciunile au fost și sunt ascultate. Sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru ACEST PELERINAJ, le mulțumesc părintelui Florian Gui, părintelui Mihai Fechetă și tuturor acelora care fac posibilă parcurgerea acestui drum, an de an!
– Ana-Maria, îți mulțumim!
