Fericitul Vladimir Ghika – simpozion la Biblioteca Academiei Române
12.10.2023, București (Catholica) - În ziua de 10 octombrie a avut loc la Biblioteca Academiei Române un eveniment de excepție: simpozionul dedicat Fericitului Vladimir Ghika cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la naștere, 100 de ani de la hirotonirea ca preot și 10 ani de la beatificare. Simpozionul a fost urmat de vernisarea expoziției intitulate „Fericitul Vladimir Ghika – desenator, constructor de carte”, în sala Theodor Pallady, curatoriată de Anna Mária Orbán.
În cadrul Simpozionului desfășurat în Amfiteatrul Ion Heliade Rădulescu au luat cuvântul următorii vorbitori de seamă: acad. Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, Înaltpreasfințitul Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, Înaltpreasfințitul Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit emerit, Preasfințitul Mihai Frățilă, Episcop greco-catolic de București, și pr. Francisc Ungureanu, postulator pentru cauza de canonizare a Fericitului Vladimir Ghika, amfitrion fiind acad. Niculae Noica, membru de onoare al Academiei Române, directorul general al Bibliotecii Academiei Române.
În cuvântarea de deschidere a simpozionului, Domnul Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române, a afirmat următoarele: „Nu e în căderea mea să vă spun câte lucruri a realizat Fericitul Vladimir Ghika pentru Biserică, pentru această lume și pentru această țară. Vreau totuși să spun că lumea cunoaște, azi, în România, mai ales după anul 2013, câte ceva din viața și activitatea Monseniorului Ghika, dar mai puțină lume știe că a fost legat de arta plastică, a fost preocupat de artă într-un fel cărturăresc anume, și de aceea, inițiativa de astăzi a Bisericii Catolice din România, în colaborare cu instituții marcante intelectuale, culturale și mai ales cu Biblioteca Academiei Române, prezintă această latură specială de bibliofil, de iubitor de carte, dar și de creator de carte; de aceea cuvântul constructor care apare în prezentarea evenimentului de astăzi nu este întâmplător. Se vor putea vedea astăzi, în incinta Academiei Române, desene, ilustrații și alte obiecte păstrate atât în arhiva Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, cât și provenite din donațiile generoase ale unor colecționari. Îngăduiți-mi, de aceea, să îi felicit pe toți organizatori și să doresc expoziției de astăzi cât mai mulți vizitatori care vor afla nu numai despre activitatea aceasta artistică, ci vor afla esența sfințeniei Monseniorului Ghika.”
ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, la rândul său, a spus: „Dacă ar trebui să schițăm în câteva cuvinte personalitatea Fericitului Vladimir Ghika, am putea spune despre el că este un apostol al calității, nu precursor al ecumenismului, un preot în dieceza sa și în lume, un martor al credinței în istorie și în lume. Acestea sunt cele câteva aspecte pe care am voit să le subliniez la acest moment aniversar. Monseniorul Ghika rămâne pentru noi un exemplu luminos de apostolat în lume și un precursor al multor inițiative pe care Conciliul Vatican II avea să le deschidă: ecumenismul, apostolatul laicilor și apostolatul carității.”
ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit emerit de București, a dorit să își împărtășească marea sa bucurie de acum zece ani, când a avut prilejul să vadă finalizate lucrările procesului de beatificare ale Monseniorului Vladimir Ghika încununate printr-o Sfântă Liturghie solemnă, celebrată în București la data de 31 august 2013: „A fost o împlinire mare pentru Arhidieceză și mereu mă gândesc la ceea ce va veni. Nu sunt singur în această așteptare, mă rog să vină și canonizarea lui. Dacă eu m-am bucurat împreună cu alții atunci de beatificare, acum îmi doresc din tot sufletul ca urmașul meu, Arhiepiscopul Aurel Percă, să se bucure cu noi toți și de canonizare. Și sperăm ca Domnul să ne dea harul acesta ca sărbătoarea canonizării să fie cât mai aproape.” În continuare, ÎPS Ioan Robu a făcut o detaliată prezentare a uneia dintre cărțile cele mai importante ale lui Vladimir Ghika: „Vizita la săraci” („La visite aux pauvres”).
În continuarea expozeului, Preasfințitul Mihai Frățilă, Episcopul greco-catolic de București, a declarat: „Mesajul vieții Fericitului Vladimir Ghika ne spune, în primul rând, că viața creștină nu e motiv de bravadă, ci de trăire. Ea nu se poate rezuma la simpla apartenență a unui univers creștin, fiindcă existența credinciosului e chemată să arate amprenta veșniciei prin bucuria împărtășită a împărăției lui Dumnezeu, pe care Biserica o propune în numele Domnului și pe care fiecare dintre noi se străduiește să o trăiască. Sunt astăzi aici și pentru a-i aduce un gând de recunoștință lui Dumnezeu pentru că în anii ‘40 zeci de tineri greco-catolici și nu numai, membri ai Asociației studenților români uniți, dar și prietenii lor de alte confesiuni, frecventau întâlnirile al căror suflet era Mons. Vladimir Ghika, la biserica Sfântul Vasile cel Mare, astăzi Catedrală. Pe acei tineri i-a pregătit, fără să știe, pentru vremea prigoanei și i-a însoțit la închisoare, urcând același calvar cu ei și ajutându-i acolo, între zidurile sordide ale iadului comunist, să afle puterea de a surâde în fața nevolniciei răului care prin suferință putea să forjeze sfințenia. Nu putem uita, lăsându-ne inspirați de Fericitul Vladimir Ghika, pe care îl sărbătorim, că nu valorăm numai prin ceea ce suntem sau devenim, ci și prin descoperirea a ceea ce însemnăm fiecare dintre noi pentru Dumnezeu.”
La sfârșitul simpozionului a luat cuvântul pr. Francisc Ungureanu, Postulatorul cauzei de beatificare și moderatorul simpozionului, care a ținut evidențieze trăsătura de bază a Fericitului Vladimir Ghika: sfințenia. Părintele Francisc Ungureanu a subliniat: „Ce loc este mai potrivit decât amfiteatrul unei biblioteci în evocarea unei personalități, plecând de la o carte. Am ales o carte, reprezentativă a Monseniorului Ghika, apărută la Paris în 1933, care descrie camerele sfinților care au trăit la Roma și care erau locuri de pelerinaj pentru credincioșii informați – Edmond Joly (1861-1932), La chambre des saints à Rome (Camera sfinților la Roma). Sunt multe interpretări și definiții, dintre care o aleg pe cea a Mons. Vladimir Ghika: sfinții sunt «ființe de El Însuși asociate propriei Sale vieți». Cu alte cuvinte, sfinții sunt persoanele asociate de Dumnezeu la propria sa viață, la Viața divină. O asociere voită de Dumnezeu și vădită deja în timpul primei părți a vieții, dar mai ales în a doua, cea de după moarte. Așadar, am putea să ne imaginăm că, intrând în expoziția care ne așteaptă pentru vernisaj, vom păși în camera Fericitului Vladimir Ghika și, la fel toți cei care vor îndrăzni să pășească pragul încăperii care adăpostește cele mai intime detalii ale spiritului acestuia, suntem învăluiți de simplitatea și delicatețea liniilor și a punctelor care trimit la trăsăturile celui care le-a trasat.” (Pr. prof. Tarciziu-Hristofor Șerban, purtător de cuvânt al ARCB)
