Papa are încredere în „înțelepciunea umană” pentru a opri escaladarea războiului (I)
03.11.2023, Vatican (Catholica) - Pentru Papa Francisc escaladarea mondială a războiului izbucnit în Israel și Palestina „este o posibilitate”, dar speră să nu se întâmple având încredere în „înțelepciunea umană”. A spus aceasta în cursul interviului lung cu directorul de la Tg1, Gian Marco Chiocci, transmis în seara de miercuri, 1 noiembrie 2023, pe RaiUno. Redăm prima parte a interviului, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Israel și Gaza
Despre ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, Pontiful a afirmat: „Orice război este o înfrângere. Nu se rezolvă nimic cu războiul. Nimic. Totul se câștigă cu pacea, cu dialogul. Au intrat în kibbutz-uri, au luat ostatici. Au ucis pe unii. Și apoi reacția. Israelienii merg să îi ia pe acei ostatici, să îi salveze. În război o palmă provoacă pe cealaltă. Una puternică și cealaltă și mai puternică și astfel se merge înainte. Războiul este o înfrângere. Eu am simțit aceasta ca o înfrângere în plus. Două popoare care trebuie să trăiască împreună. Cu acea soluție înțeleaptă: două popoare, două state. Acordul de la Oslo: două state bine limitate și Ierusalimul cu un status special.”
Amintind de rugăciunea pentru pace de săptămâna trecută, Papa Francisc a reafirmat că lumea trece printr-o oră „foarte întunecată. Nu se găsește capacitatea de a reflecta cu claritate și la ora cea mai întunecată eu voi adăuga: o înfrângere în plus. Așa este de la ultimul război mondial, din ’45 până acum, o înfrângere după alta, pentru că războaiele nu s-au oprit. Dar problema și mai gravă sunt industriile de arme. Îmi spunea o persoană care se pricepe la investiții, pe care am cunoscut-o la o reuniune, îmi spunea că astăzi investițiile care dau mai mult profit sunt fabricile de arme”.
Papa a spus că vorbește la telefon în fiecare zi cu călugării care se află la Gaza. „Pe vice-parohul egiptean, părintele Yussuf, îl sun în fiecare zi și îmi spune «dar acest lucru este teribil, acum ultimul lucru este că au bombardat spitalul, dar pe noi, în parohie, ne respectă, în parohie avem 563 de persoane, toți creștini, precum și unii musulmani. Copii bolnavi de care se îngrijesc surorile Maicii Tereza». În această mică parohie se află 563 de persoane. În fiecare zi încerc să îi însoțesc. Pentru moment, mulțumire fie lui Dumnezeu, forțele israeliene respectă acea parohie.”
Obișnuința cu războiul și antisemitismul
„Eu îmi amintesc”, a spus Papa, „că un moment foarte dur la începutul pontificatului a fost atunci când a izbucnit cu atâta forță războiul în Siria și am făcut în piață un act de rugăciune, unde se rugau creștini, precum și musulmani care au adus covorașul pentru a se ruga. Acest moment foarte dur. Pentru mine este un lucru urât, dar după aceea, acest lucru nu este frumos de spus, unul se obișnuiește, din păcate unul se obișnuiește. Nu trebuie să ne obișnuim.”
Și cu privire la posibila escaladare mondială precizează: „Ar fi sfârșitul atâtor lucruri și al atâtor vieți. Eu cred ca înțelepciunea umană să oprească aceste lucruri. Da, există posibilitatea, dar… și pe noi acest război ne atinge prin ceea ce înseamnă Israel, Palestina, Țara Sfântă, Ierusalim, dar și Ucraina ne atinge, pentru că este aproape. Dar există atâtea alte războaie care nu ne ating pe noi: Kivu, Yemen, Myanmar cu Rohingya care sunt niște martiri. Lumea este în război, dar există industria armelor în spate.” Sfântul Părinte vorbește și despre antisemitism care „din păcate rămâne ascuns. Se vede aceasta, tineri de exemplu, pe aici și pe acolo care fac ceva. Este adevărat că în acest caz este foarte mare, dar există ceva mereu de antisemitism și nu este suficient a vedea holocaustul pe care l-au făcut în al doilea război mondial, acești 6 milioane de uciși, înrobiți și nu a trecut. Din păcate, nu a trecut. Nu voi ști să explic aceasta și nu am explicații, este o realitate de fapt pe care eu o văd și nu îmi place.”
Conflictul din Ucraina
La întrebarea despre reacția ucraineană la inițiativele de pace ale Sfântului Scaun, Pontiful răspunde: „Mă gândesc la poporul ucrainean, nu trebuie să îl judecăm astăzi. Poporul ucrainean este un popor martir, a avut persecuții, în timpul lui Stalin, foarte puternice. Este un popor martir. Am citit o carte comemorativă despre aceasta și despre martiriul teribil, a fost teribil, din Siberia… a fost un popor care suferă mult și acum orice lucru îl face să retrăiască acel lucru, eu îi înțeleg și l-am primit pe președintele Zelensky, înțeleg, dar este nevoie de pace. Opriți-vă! Opriți-vă un pic și căutați un acord de pace, acordurile sunt adevărata soluție la aceasta. Pentru amândouă.”
Papa amintește: „În a doua zi a războiului din Ucraina, am mers la ambasada rusă, am simțit că trebuia să merg acolo și am spus că eram dispus să merg la Putin dacă folosea la ceva. Ambasadorul bun, a terminat acum, un funcționar din Rusia. Și din acel moment am avut un colocviu bun cu ambasada rusă. Când eu îi prezentam prizonieri, eu mergeam acolo și ei îi eliberau, au eliberat și câțiva din Azov. Așadar, ambasada s-a comportat foarte bine în eliberarea persoanelor care se puteau elibera. Dar dialogul s-a oprit. În acel moment mi-a scris Lavrov: «Mulțumesc dacă vreți să veniți, dar nu este necesar». Eu voiam să merg la ambele părți.”
Tragedia migranților
„Eu sunt fiu de migranți”, a spus Pontiful, „dar în Argentina suntem 46 de milioane cred și numai indigeni chiar acolo sunt 6 milioane, nu mai mult. Ceilalți, toți migranți. Este chiar o țară făcută din migrații: italieni, spanioli, ucraineni, ruși, Orientul Mijlociu, toți. Și atâția din Orientul Mijlociu, de exemplu în Argentina îi numim turci, pentru că veneau cu pașaport turc din marele Imperiu Otoman și eu sunt obișnuit să trăiesc într-o țară de migranți. Tatăl meu lucra la Banca di Italia și a mers migrant acolo, a rămas acolo și a murit acolo, a făcut familia acolo. Pentru mine experiența migrației este un lucru esențial puternic, nu cu tragedia de acum. Au existat migrații urâte în perioada de după război, dar astăzi este mereu un lucru foarte dramatic și sunt cinci țări care îndură mai mult migrația: Cipru, Grecia, Malta, Italia și Spania. Sunt cele care primesc mai mulți.”
„Apoi atunci când acești migranți din Africa vin din Libia, vedem cruzimile din lagărele libiene, există o cruzime acolo, teribilă, eu recomand mereu să se citească o carte pe care a scrisă o unul dintre acești migranți care a așteptat peste trei ani pentru a ajunge din Ghana în Spania: se numește «Frățiorul», «Hermanito» în spaniolă. O carte scurtă, dar relatează cruzimile migrațiilor. E ce am văzut în Calabria în ultima vreme, teribil. Europa trebuie să fie solidară cu aceștia, nu pot aceste cinci țări să îi ia pe toți și guvernele din Europa trebuie să intre în dialog. Există mici sate goale cu zece, cincisprezece bătrâni și au nevoie de oameni care să meargă pentru a lucra acolo. Există o politică migratoare cu pașii migrației: a-i primi, a-i însoți, a-i promova și a-i insera în muncă. Să se insereze. Și o politică migratoare de acest fel costă. Dar eu mă gândesc la Suedia care a făcut o lucrare frumoasă în timpul dictaturilor latinoamericane… O politică migratoare trebuie să fie constructivă pentru binele țării și pentru binele lor. precum și paneuropene. Mi-a plăcut atunci când președintele Comisiei Europene a mers acolo la Lampedusa ca să vadă: aceasta îmi place pentru că încearcă să ia aceasta.”
Femeile în Biserică
„Aici în Vatican sunt mai multe femei la muncă, de exemplu vice-guvernatoarea Statului Vatican este o femeie, o soră, și guvernatorul are un rol mai generic, dar cea care comandă este ea. În Consiliul pentru Economie sunt șase Cardinali și șase laici, dintre acești șase laici, cinci sunt femei. Apoi există deja secretare în locul monseniorilor: secretarul de la viața consacrată este o femeie, de la dezvoltarea umană integrală este o femeie, în comisia pentru alegerea Episcopilor sunt trei femei, pentru că femeile înțeleg lucruri pe care noi nu le înțelegem, femeile au un fler special pentru situație și este nevoie, cred că trebuie inserate în munca normală a Bisericii.” Cu privire la hirotonirea femeilor, Papa Francisc afirmă: „Acolo există o problemă teologică, nu o problemă administrativă. Femeile pot face de toate în Biserică, și poate exista o guvernatoare, nu este problemă. Dar din punct de vedere teologic, ministerial, sunt lucruri diferite: principiul petrin, care este cel al jurisdicției și principiul marian care este cel mai important, pentru că Biserica este femeie, Biserica este mireasă, nu este bărbat Biserica, este femeie. Este nevoie de o teologie pentru a înțelege aceasta și puterea Bisericii femeie și a femeilor în Biserică este mai puternică și mai importantă decât aceea a bărbaților slujitori. Este mai importantă Maria decât Petru, pentru că Biserica este femeie. Dar dacă noi vrem să reducem aceasta la funcționalism, pierdem.”
