Ana Blandiana și Ioana Boca invitate ale Academiei „Petru Tocănel” din Roman
16.11.2023, Roman (Catholica) - La Institutul Teologic Franciscan din Roman, Academia „Petru Tocănel” a transformat seara duminicii de 13 noiembrie 2023, începând cu ora 18, într-un eveniment de neuitat pentru participanți, continuând seria conferințelor lunare „Căutăm căi pentru un viitor mai bun pentru toți”, luna aceasta, cu participarea Anei Blandiana și a Ioanei Boca, în rolul moderatorului fiind prof. Ioan Dămoc.
Despre invitata specială a serii, referințele biografice ne dau repere clare: poetă, eseistă, romancieră, apărătoare a drepturilor omului, fondatoarea și președinta Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet. De asemenea, emblematic pentru istoria contemporană este faptul că Ana Blandiana a dat naștere și cârmuit Alianța Civică, o organizație cu implicații politice, creată din dorința de a transforma societatea. Al doilea invitat, Ioana Boca, studentă în vremea înființării Memorialului, a fost printre primii studenți ai Facultății de Istorie din București implicați în proiectul strângerii mărturiilor orale ale celor care s-au opus regimului comunist și au suferit represalii, acum ocupând funcția de director executiv al Memorialului Sighet și al Fundației Academia Civică Sighet.
Cu toate locurile din sală ocupate devreme, scările devenind spații de ședere pentru cei care au venit mai târziu și pentru cei politicoși, prof. Ioan Dămoc a deschis conferința creionând câteva trăsături ale personalității Anei Blandiana: opera ei literară, implicare în viața cetățenilor, definind și câteva trăsături umane: fire modestă, aparent firavă, dar incomodă prin tenacitatea cu care își exprimă credințele. Ana Blandiana și-a început discursul cu mirarea de a fi prezentă în fața unui public așa numeros, moment ce i-a reînviat amintirea discursului ținut în Piața Victoriei când s-a adresat unui public de peste 50.000 de oameni.
Din cele mărturisite, aflăm cum împreună cu soțul, Romulus Rusan, au fondat Memorialul durerii, primul pe harta Europei, din necesitatea de a ne aminti: „Memoria poate fi greu de purtat, poate tulbura mâlurile. Dar fără aceasta, nu putem crea o societate în care valorile se pot așeza”. Am descoperit apoi povestea cărții recent lansate, „Mai-mult-ca-trecutul”, ca fiind jurnalul ultimelor 18 luni de dinaintea căderii comunismului, când Ana Blandiana, fiindu-i interzis să publice, a cuprins în paginile a patru caiete de 100 de file trăirile și gândurile personale, cu deznădejdea uneia fără de speranță. Cum să dezvăluim memoria pentru ca ororile să nu se mai repete? Resuscitarea comunismului poate fi ținută în frâu doar dacă rememorăm durerile provocate.
Conform mărturiilor adunate în ani, cu surprindere poate, se constată că majoritatea celor care au opus rezistență regimului comunist au fost țăranii, împreună cu celelalte categorii sociale. „Nu este adevărat că nu ne-am opus, nu am fost lași, nu am stat ca mieii la tăiere”. Societatea occidentală de astăzi este pe cale de a repeta istoria. În încheiere, Ana Blandiana a ținut să amintească de rolul credinței în acest demers al învierii. Creștinismul a fost cea mai mare revoluție care s-a produs vreodată pe pământ. Iubirea mai este călcată în picioare și astăzi, dar lumina adusă de Isus nu s-a stins și oamenii încă se pot întoarce spre ea. Pentru noi, viețuitorii acestor vremuri, salvarea vine din propria credință și din capacitatea noastră de a iubi: „Crezând, ne reconstruim pe noi și pe ceilalți”.
Al doilea invitat, Ioana Boca ne-a condus în înțelegerea reperelor organizaționale ale Memorialului de la Sighet, a dimensiunilor numerologice ale victimelor închisorilor comuniste, toate subsumându-se ideii centrale a acestui proiect: să devină un loc din care vizitatorii să plece cu liniștea ignoranței istoriei zdruncinate. Cu acest prilej, ne-a făcut cunoscute ultimele apariții editoriale: „Rezistența prin rugăciune” – despre mărturiile a 21 de preoți care au suportat asprimile pedepselor pentru îndrăzneala opoziției față de comunism; și „Christus vincit” cuprinzând mărturiile sorei Catrina Laslău, din Luizi-Călugăra, administratoarea Nunțiaturii Apostolice din București.
A doua zi, Ana Blandiana s-a întâlnit cu tinerii Liceului Teologic Franciscan și cu cei ai Colegiului Național „Roman-Vodă”, încurajându-i să accepte provocarea universului creat de lectură prin îmbogățirea imaginației, să trăiască această perioadă a adolescenței cât mai frumos posibil, pentru că sunt anii cu cea mai mare intensitate a trăirii, și să fie cu adevărat oameni care știu să își trăiască libertatea care, paradoxal, în zilele noastre, poate duce la izolare de ceilalți, în timp ce în perioada comunistă, dorul libertății îi unea pe oameni.
La Bacău, unde Academia „Petru Tocănel” organizează astfel de întâlniri în parohia „Sf. Nicolae”, într-o atmosferă primitoare oferită de tinerii Colegiului Național „Sf. Iosif”, gazdele acestei luni, Ana Blandiana a mai subliniat câteva idei care merită evidențiate. „Ce să facem cu libertatea?” a fost întrebarea pe care un tânăr a adresat-o unei delegații de scriitori și jurnaliști francezi veniți în România să îi întrebe pe cetățeni cum văd viitorul, la câteva zile după căderea regimului ceaușist. Apoi, „dacă în Occident a murit Dumnezeu și în Europa de Est a fost ucis omul, ceea ce este important este de văzut care dintre ei poate fi resuscitat mai ușor”. Abia acum, având în vedere războiul din Ucraina, care este un „război post-comunist”, Occidentul a înțeles puțin din suferința popoarelor care au fost sub blocul comunist.
Deși, în aparență, vizita Anei Blandiana a însemnat o călătorie în „mai-mult-ca trecutul”, cred că numai înțelegând ce a însemnat comunismul pentru poporul român putem să ne dăm seama că, astăzi, în „mai-mult-ca-prezentul”, „mai-mult-ca-binele” nu reușește să păstreze vie credința. Fără credință și respectul sacru pe care îl impune în modul de a-l privi pe celălalt drept aproapele meu, Ana Blandiana se poate transforma într-un profet al unui „Mai-mult-ca-viitorul pe care, de groază, / Nimeni nu și-l imaginează / Ca și cum nu ar crede / Că poate fi”. (Prof. Gabriela Ghercă pentru OFMConv.ro)
