Papa către artiști în Veneția: Arta este o cetate de refugiu pentru umanitate
28.04.2024, Veneția (Catholica) - „Lumea are nevoie de artiști” – a fost mesajul transmis de Papa Francisc duminică, 28 aprilie 2024, dimineață, când s-a întâlnit cu un grup de artiști care își expun lucrări în Pavilionul Sfântului Scaun de la Bienala de Artă de la Veneția. Adresându-se grupului în biserica La Maddalena din cadrul închisorii pentru femei din Giudecca, Papa a lăudat artiștii ca fiind adevărați vizionari care pot vedea dincolo de granițele lumii noastre. „Alături de voi, nu mă simt ca un străin”, a spus el, „mă simt ca acasă”. Acest sentiment „este valabil pentru fiecare ființă umană”, deoarece „arta are statutul de «cetate de refugiu», o cetate care «trece peste regula violenței și a discriminării pentru a crea forme de apartenență umană capabile să recunoască, să includă, să protejeze și să îmbrățișeze pe toată lumea», începând cu cei mai mici din societate”.
Amintind că în Vechiul Testament au fost instituite „cetățile de refugiu” pentru a oferi infractorilor azil și protecție împotriva răzbunării până când cazul lor ajungea să fie judecat, Papa Francisc a invitat artiștii să imagineze cetăți „care nu există încă pe hărți”, unde” nici o ființă umană nu este considerată străină”. „Ar fi important dacă diferitele instituții artistice s-ar putea stabili pretutindeni, ca un fel de rețea de cetăți de refugiu, cooperând pentru a scăpa lumea de contrastele fără sens și goale care caută să câștige teren în rasism, xenofobie, inegalitate, dezechilibru ecologic și în «frica de săraci».”
„În spatele acestor contraste”, a observat Papa Francisc, „se află întotdeauna refuzarea celuilalt. Există egoismul care ne face să funcționăm ca niște insule solitare și nu ca niște arhipelaguri de colaborare”. A aprofundat apoi titlul ales pentru Pavilionul Sfântului Scaun la Bienala de Artă de la Veneția: „Cu ochii mei”. „Cu toții avem nevoie să fim priviți și să îndrăznim să ne privim pe noi înșine”, iar Isus ne învață să facem acest lucru, „El îi privește pe toți cu intensitatea unei iubiri care nu judecă, ci știe să fie aproape și să încurajeze”. Arta, a observat Papa, ne educă la această perspectivă. „Nu este posesivă și nici nu depersonalizează, dar nici nu este indiferentă și nici superficială, ne educă la o privire contemplativă”. „Artiștii fac parte din lume, dar sunt chemați să meargă dincolo de ea”.
Spre sfârșitul discursului său, Sfântul Părinte și-a exprimat speranța că arta contemporană ne poate ajuta să prețuim și contribuția femeilor la umanitate. „Există bucurii și suferințe care se unesc în feminitate într-o formă unică și pe care trebuie să le ascultăm, pentru că au ceva important să ne învețe”, a spus el amintind, printre altele, artiste celebre precum Frida Khalo, sora Mary Corita Kent și Louise Bourgeois. Și-a încheiat discursul invitându-i pe cei prezenți să păstreze în inimă întrebarea pe care Isus a adresat-o mulțimii, cu privire la Ioan Botezătorul: „Ce ați ieșit în deșert să vedeți? O trestie legănată de vânt? Atunci ce ați ieșit să vedeți?” (Matei 11,7-8). Această întrebare „ne împinge spre viitor”.
