Papa la audiență: Credința este primul dar al vieții creștine
01.05.2024, Vatican (Catholica) - Fără cele trei virtuți teologale „nu am avea ochi care să vadă chiar și în întuneric, nu am avea o inimă care să iubească chiar și atunci când nu este iubită, nu am avea o speranță care să îndrăznească împotriva oricărei speranțe”, a spus Papa Francisc la audiența generală de miercuri, 1 mai 2024. După ce a analizat cele patru virtuți cardinale, Sfântul Părinte a trecut la virtuțile teologale, concentrându-se în această săptămână asupra credinței, „actul prin care ființa umană se angajează liber față de Dumnezeu”.
În cateheza sa, Pontiful a prezentat exemplul lui Abraham, care și-a părăsit casa pentru un nou pământ la porunca lui Dumnezeu și a fost dispus să își sacrifice fiul, Isaac, datorită încrederii sale în Dumnezeu. Și Moise a fost un om al credinței, continuând „să rămână ferm și să se încreadă în Domnul, și chiar să apere poporul care era atât de des lipsit de credință”. Papa Francisc a indicat apoi spre Preasfânta Fecioară Maria, care a răspuns la vestea îngerului cu răspunsul smerit: „Iată, slujitoarea Domnului”. „Cu inima plină de încredere în Dumnezeu”, a spus Sfântul Părinte, Maria a pornit pe drumul ei fără să cunoască nici traseul, nici pericolele. Credința este cea care „face creștinul”, a spus Papa, pentru că „a fi creștini nu înseamnă în primul rând acceptarea unei culturi”, ci o relație cu Dumnezeu.
Amintind relatarea evanghelică în care Isus potolește furtuna de pe Marea Galileii, Pontiful a subliniat frica discipolilor, spunând că frica, și nu rațiunea sau inteligența, este dușmanul credinței. Acesta, a spus el, este motivul pentru care credința este „primul dar de primit în viața creștină”, darul pe care părinții îl cer pentru copii la Botez. Ei își dau seama că au primit un dar pe care îl doresc pentru copiii lor, știind că „chiar și în încercările vieții, copilul lor nu se va îneca în frică”. În fine, Papa Francisc a recunoscut că nu toată lumea are credință și că până și creștinii își pot descoperi credința în criză. Dar credința, a spus el, „este darul cel mai fericit, singura virtute pe care ne este permis să o invidiem”, tocmai pentru că „’declanșează’ harul în noi și deschide mintea la misterul lui Dumnezeu”. „De aceea”, a concluzionat el, „și noi, asemenea ucenicilor, să îi repetăm: ‘Doamne, mărește-ne credința!’”
