Cardinalul Fernández Artime: Chemarea Papei Francisc la trezirea lumii
04.05.2025, Vatican (Catholica) - Cardinalul Ángel Fernández Artime, fost pro-prefect al Dicasterului pentru Institutele de Viața Consacrată și Societățile de Viață Apostolică, a prezidat a opta Liturghie din cele nouă zile de doliu, sau novendiali, sâmbătă după-amiază, 3 mai, în Bazilica San Pietro. În omilia sa, a vorbit despre un nou mod de viață înrădăcinat în iubire și reflectat în bucuria și uimirea primilor discipoli care l-au văzut pe Cristos înviat. Acesta este exemplul pe care toți cei botezați, și în special cei care îmbrățișează viața consacrată, sunt chemați să îl întruchipeze astăzi pentru o lume care „are mare nevoie să îl întâlnească pe Domnul”.
Participarea persoanelor consacrate
Înainte de actul penitențial, sr. Mary Barron OLA, superioară generală a Congregației Maicii Domnului a Apostolilor și președinta Uniunii Internaționale a Superioarelor Generale (UISG), a vorbit în numele persoanelor consacrate feminine. Ea a făcut un portret emoționant al Papei Francisc ca un „păstor umil, plin de compasiune, plin de iubire fără limite”, care a reamintit lumii că „fragilitatea” poate fi îmbrățișată, nu ca o „limitare”, ci ca o sursă de „har”. A reluat apelul Papei către consacrate de a sluji cu smerenie, „precum Cristos a îngenuncheat pentru a spăla picioarele discipolilor Săi”. Cu o voce plină de recunoștință, a amintit modul în care Papa Francisc a întâmpinat și a apreciat persoanele consacrate feminine, făcându-le „participante active în călătoria sinodală”. „Promitem să ducem misiunea mai departe”, a concluzionat ea, „devenind un foc care aprinde alte focuri”.
Un Papă care a putut „zgudui lucrurile”
În continuare, pr. Mario Zanotti, secretar al Uniunii Superiorilor Generali, a adus condoleanțele tuturor institutelor călugărești. „Papa Francisc”, a spus el cu emoție, „ne-a lăsat o mare moștenire de umanitate, o umanitate profund creștină”. El l-a descris pe Papă ca fiind „apropiat”, un bun ascultător și o persoană capabilă să „zguduie” Biserica cu cuvinte puternice care contestau „certitudinile” și „obiceiurile îmbrăcate în religiozitate”. Cu fermitate evanghelică, Papa a făcut apel la coerență cu Scriptura și cu carisma familiilor consacrate, subliniind sărăcia ca semn profetic împotriva puterii și bogăției.
Promovarea unei întâlniri cu Domnul
„Rugăciunea pentru cei morți este cea mai mare operă de caritate.” Cu acest citat din Sfântul Alfons Maria de Liguori, Cardinalul Fernández Artime și-a deschis omilia. A adăugat un citat din Sfântul Ioan Maria Vianney: „A te ruga pentru cei morți înseamnă a-i iubi pe cei care au murit”. Cuvintele sale au fost pline de amintiri și de iubire, adresate numeroșilor consacrați prezenți la celebrare. Cardinalul a reamintit afecțiunea congregațiilor religioase pentru Papa Francisc și rugăciunea lor constantă „pentru ministerul său”, pentru el personal, „pentru Biserică, pentru lume”.
Reflectând asupra pasajului evanghelic care relatează apariția lui Cristos înviat în fața discipolilor, la Marea Tiberiadei, Cardinalul l-a citat pe Sfântul Atanasie, care a spus că prezența lui Cristos înviat face din viață „o sărbătoare continuă”. Această lumină transformatoare este cea care le-a permis discipolilor să înfrunte fără teamă „închisoarea”, „amenințările” și persecuția. Citând din una dintre catehezele Papei Francisc, Cardinalul Fernández Artime a spus: „Mă întreb unde au găsit primii discipoli puterea de a mărturisi așa cum au făcut-o? Nu numai atât, dar unde au găsit ei bucuria și curajul de a vesti Evanghelia în fața obstacolelor și a violenței?” Răspunsul, a explicat el, este clar: „doar prezența Domnului înviat și acțiunea Duhului Sfânt pot explica acest lucru. Credința lor era înrădăcinată într-o experiență puternică și personală a lui Cristos răstignit și înviat, atât de mult încât nu se temeau de nimic. Astăzi, la fel ca atunci, oamenii au o nevoie profundă de a se întâlni cu Domnul și cu mesajul Său de mântuire.”
Iubirea lui Cristos
Cardinalul a reamintit apoi cuvintele Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea din timpul Jubileului Vieții Consacrate din februarie 2000. El a descris viața consacrată ca o „prezență profetică pentru întregul popor creștin”, adesea trăită în condiții dificile, dar oferită fără rezerve „în numele lui Cristos, în slujba celor săraci, marginalizați și proscriși”. Toți cei botezați, a spus el, sunt chemați să fie martori ai Domnului, iar chemarea la discipolat este o chemare la a trăi cu Dumnezeu în centru. „Această misiune este deosebit de urgentă astăzi, când în multe părți ale lumii Dumnezeu pare absent sau ușor de uitat. În astfel de vremuri, putem urma calea Sfântului Benedict: «Nu prefera nimic iubirii lui Cristos»”.
Prezența în momentele dificile
Cardinalul a amintit, de asemenea, o temă exprimată Papa Benedict al XVI-lea: că viața consacrată trebuie să fie precum „santinelele care discern și proclamă viața nouă deja prezentă în istoria noastră”. Persoanele consacrate trebuie să devină „semne credibile și radiante ale Evangheliei și ale paradoxurilor ei”, să nu se conformeze mentalității lumii, ci să își reînnoiască continuu angajamentul. În Evanghelie, a remarcat Cardinalul, Domnul s-a făcut prezent chiar și atunci când totul părea pierdut și că a eșuat, apropiindu-se de discipoli care, plini de bucurie, l-au recunoscut ca fiind „Domnul”.
„Prin această expresie, găsim bucuria și uimirea credinței pascale, care contrastează puternic cu confuzia, descurajarea și sentimentul de neputință existente anterior în inimile discipolilor. Doar prezența lui Isus cel Înviat transformă totul: întunericul este învins de lumină; munca fără rod devine din nou roditoare; oboseala și abandonul fac loc unei noi energii și certitudinii că El este cu noi. Ceea ce s-a întâmplat cu primii și privilegiații martori ai Domnului poate și trebuie să devină un plan de viață pentru noi toți.”
Trezirea lumii
În încheiere, Cardinalul Fernández Artime l-a citat din nou pe Papa Francisc, care, în timpul Anului Vieții Consacrate (2015-2016), a invitat persoanele consacrate „să trezească lumea” cu inimi și spirite pure, capabile să îl recunoască pe Cristos în bărbații și femeile de astăzi, în special în cei săraci, uitați, excluși, „pentru că în ei este Domnul”. „Fie ca Maria, Mama Bisericii, să ne dea tuturor harul de a fi astăzi discipoli misionari, martori ai Fiului ei în Biserica Sa care, sub călăuzirea Duhului Sfânt, trăiește în speranță, pentru că Domnul înviat este cu noi până la sfârșitul veacurilor. Amin.”
