Ut unum sint – 30 de ani de la enciclica Papei Ioan Paul al II-lea

28.05.2025, Vatican (Catholica) - Ut unum sint, enciclica de referință a Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea privind ecumenismul și Biserica Catolică, a împlinit anul acesta 30 de ani, fiind semnată la 25 mai 1995, în solemnitatea Înălțării Domnului. „Importanța Ut unum sint este că se bazează pe decretul Conciliului Vatican II privind ecumenismul, Unitatis redintegratio. Și confirmă oficial angajamentul Bisericii Catolice față de ecumenism”, a spus dc. Daniel Galadza, profesor la Institutul Pontifical Oriental din Roma, pentru Vatican News.
Diaconul Galadza, membru al Bisericii Greco-Catolice Ucrainene, a subliniat aspectele din Ut unum sint care ating Bisericile Orientale, în special utilizarea termenului de „Biserici surori” pentru Bisericile orientale care nu sunt în comuniune cu Roma; și conceptul Bisericii care „respiră cu ambii plămâni”; adică cu toate tradițiile străvechi ale Bisericii, atât cele orientale, cât și cele occidentale. Enciclica, a spus Galadza, subliniază dorința lui Cristos „ca toți să fie una”, de la care enciclica își ia numele.
În ciuda faptului că a fost scrisă acum 30 de ani, unele părți din Ut unum sint au încă o relevanță deosebită pentru Biserica de astăzi. După cum remarcă dc. Galadza, documentul privea spre un an jubiliar, Marele Jubileu din 2000, în timp ce astăzi sărbătorim un jubileu similar; și, la fel ca în 1995, Patriarhul ecumenic Bartolomeu I – care este menționat nominal în Ut unum sint – continuă să conducă Biserica Ortodoxă Răsăriteană ca primus inter pares (primul între egali). Și, deși există numeroase aspecte care încă așteaptă un acord sau un consens, dc. Galadza indică „pași notabili” în această direcție în ultimele decenii, inclusiv cererile de iertare făcute de Papi Bisericilor Ortodoxe și returnarea relicvelor Patriarhiei de Constantinopol.
Profesorul subliniază, de asemenea, prezența Patriarhilor ortodocși sau a delegațiilor oficiale la diferite sărbători papale, care a devenit acum aproape o rutină – este „un lucru minunat, un semn real că «toți să fie una» este aproape luat ca un eveniment obișnuit, cotidian, în viața Bisericii”. De la publicarea Ut unum sint, a continuat el, au existat, de asemenea, numeroase documente, inclusiv declarații privind Filioque (cuvântul latin care înseamnă „și Fiul”, adăugat la Crezul de la Niceea) și primatul papal; dialoguri ecumenice promițătoare; și abordări pe probleme legate de Împărtășania între membrii unor Biserici diferite. Relațiile cu creștinii răsăriteni au fost deja un punct central al pontificatului Papei Leon al XIV-lea, noul Papă organizând o audiență jubiliară pentru membrii Bisericilor Catolice Răsăritene ca unul dintre primele sale evenimente majore.
Aflată deja în calendarul papal înainte de moartea Papei Francisc, audiența a fost păstrată și s-a întâmplat, notează dc. Galadza, după alegerea Papei Leon. „A fost o experiență unică ce a evidențiat importanța Bisericilor Orientale pentru Biserica Romei, ca semn de unitate”, a spus diaconul, care a fost prezent la eveniment. Deși evenimentul a fost destinat în primul rând creștinilor răsăriteni uniți cu Roma, iar Papa Leon nu a vorbit direct despre ecumenism, dc. Galadza afirmă că „de fiecare dată când Papa vorbește Bisericilor Răsăritene, se poate înțelege că se adresează tuturor, indiferent dacă sunt sau nu uniți cu Roma”.
Acest lucru este adevărat mai ales pentru că „Bisericile Catolice Răsăritene au, de asemenea, vocația de a lucra pentru unitate, și o unitate în conformitate cu învățăturile Bisericii Catolice”, a explicat el, menționând că Unitatis redintagratio al Conciliului Vatican II înțelege unitatea „ca o unitate adevărată în Cristos”, mai degrabă decât o Biserică ce preia controlul asupra alteia. Dc. Galadza spune că multe dintre subiectele abordate de Papa Leon în discursul său „ar atrage atenția Bisericilor Ortodoxe Răsăritene și Ortodoxe Orientale”, în special citarea sfinților greci Isaac din Ninive și Simeon Noul Teolog, precum și un citat din Papa Leon al XIII-lea care le interzice clericilor latini să facă „prozelitism” pentru răsăriteni. A remarcat, de asemenea, preocuparea Papei pentru creștinii din Țara Sfântă și Orientul Mijlociu, Ucraina, Tigray în Africa și alte zone de conflict în care creștinii sunt în principal orientali. „Așadar, orice apel la pace sau la abordarea dificultăților și suferințelor creștinilor de acolo ar rezona și cu ortodocșii.”
Privind înainte, la 30 de ani de la publicarea Ut unum sint, dc. Galadza subliniază încă o dată nevoia de unitate. „Unitatea este întotdeauna ceva la care sperăm”, a subliniat el, chiar dacă adesea pare a fi ceva ce se va realiza doar într-un viitor îndepărtat. Cu toate acestea, chiar dacă unitatea nu pare iminentă, acum „nu este atât de departe pe cât ar putea părea”. Evenimente precum prezența Patriarhului ecumenic la inaugurarea ministerului petrin al Papei Leon sunt „deja un semn al acestei unități pentru care ne rugăm”, spune el, vizând „unitatea comună într-o zi, cu voia lui Dumnezeu, la altar, prin Euharistie”.