Campus itinerant pentru tineri pe Via Transilvanica
04.09.2025, (Catholica) - În perioada 18-22 august 2025, un grup de 18 persoane – 17 tineri veniți din diverse zone ale României (Timișoara, Oradea, Sibiu, București, Bacău, Neamț, Iași, Vrancea), precum și din Italia, Anglia și Iran – împreună cu pr. Ioan Butacu, am parcurs un traseu deosebit pe Drumul care Unește, Via Transilvanica. Pe tot parcursul campusului ne-am unit și în rugăciune, am celebrat Sfânta Liturghie, precum și rugăciunile Laude și Vespere, alternând momente de reflecție și comuniune. Această îmbinare între viața liturgică și drumețiile pe cărări românești a creat o experiență completă, ancorată în credință și natură.
Am pornit luni dimineața din Vatra Dornei, cu inima ușoară și zâmbete pe buze imediat după ce am făcut cunoștință unii cu alții, iar cu cei cu care ne cunoșteam deja, ne-am bucurat de revedere. Drumul ne-a purtat spre Poiana Negrii, un traseu de aproximativ 21 km și în jur de 8 ore de mers. Am mers pe lângă pârtia de schi din Vatra Dornei, apoi au urmat păduri și poieni care aveau peisaje ce ne făceau să nu ne mai gândim la câți kilometrii avem de parcurs. Am ajuns la destinație sub un cer senin, cu suflete încărcate de bucurie și o seară în care am mâncat cina împreună. Ajunși aici, am terminat partea de Bucovina din Via Transilvanica.
Marți, 19 august, am plecat din Poiana Negrii cu pas domol, după o masă bună și o dimineață răcoroasă. Am înaintat pe poteci ce șerpuiau printre păduri și văi largi. Etapele Via Transilvanica sunt de obicei în jur de 20 km, iar această zi nu a făcut excepție. Conversațiile au curs, glumele ne-au apropiat și am găsit puterea să urcăm zâmbind orice pantă. În timpul traseului, ne-am oprit într-o poiană pentru a celebra Sfânta Liturghie în natură și să admirăm creația Domnului. Am ajuns în Lunca Ilvei, unde ne-am oprit să ne încărcăm sufletele și să ne pregătim pentru o nouă zi.
Ziua de miercuri a început cu lumina blândă a dimineții și cu energia celor 18 persoane adunați într-un scop comun. Am parcurs 21 de km până în Tășuleasa Social. Pe drum, ne-am sprijinit unii pe alții, râsetele ne-au însoțit, în timpul mesei de prânz de pe culmile Poienii Cătunenilor am putut admira lanțul munților Rodnei care se vedeau frumos în depărtare. Ajunși la destinație, ne-am putut bucura de o masă caldă oferită de cei de la Tășuleasa Social și am putut petrece timp împreună în care să ne amintim cele petrecute în acea zi.
Joi dimineața după ce am luat micul dejun, Tiberiu Ușeriu, cel care împreună cu fratele său a pus bazele proiectului Via Transilvanica, a stat de vorbă cu noi și ne-a împărtășit câteva lucruri despre Tășuleasa Social. Apoi, cu pas hotărât, am părăsit Tășuleasa Social și am pornit la drum spre Bistrița Bârgăului. Pe drum ne-am oprit ca să ne rugăm Laudele și apoi să celebrăm Sfânta Liturghie. Pe drum am simțit fiecare pas ca pe o poveste spusă cu suflet: schimb de sfaturi, povești de acasă. Ajunși în Bistrița Bârgăului, ne-am bucurat că am ajuns la cazare în timp util, deoarece imediat după ce am ajuns a început să plouă. Fiind ultima seară din acest campus, am mâncat împreună și apoi am început să spunem ceea ce ne-a plăcut și ce am vrea să îmbunătățim la anul.
Vineri, 22 august, ultima zi s-a anunțat una ploioasă, așa că am plecat spre Dorolea cu pas grăbit. Ne-am susținut până la final, unii povestind, alții fotografiind bornele ce ne salutau pe traseu. În această zi am ajuns și la borna 200, ceea ce ne-a bucurat foarte mult pentru că a însemnat că am parcurs 100 de kilometri mergând prin păduri și poiene. Dorolea ne-a primit cu brațele deschise, la fel și legăturile pe care le-am construit. Ajunși la Dorolea, am celebrat Sfânta Liturghie, iar apoi am așteptat autobuzul care ne ducea pe fiecare înspre casă. Campusul Itinerant pentru Tineri pe Via Transilvanica a fost o frumoasă îmbinare de peisaj natural, aventură, rugăciune și prietenie. Traseul prin Ținutul de Sus – de la Vatra Dornei la Dorolea – a oferit atât provocări fizice, cât și oportunități de întâlnire spirituală. Via Transilvanica, ca traseu și ca simbol, ni s-a arătat ca o punte între inimi și comunități, iar la final, fiecare dintre noi a plecat cu amintiri prețioase. (Antonela Ilieș pentru ARCB.ro)
