Papa Leon: Educați pentru a promova demnitatea, dreptatea și încrederea, într-o lume sfâșiată de război
28.10.2025, Vatican (Catholica) - Scrisoarea apostolică „A trasa noi hărți de speranță”, făcută publică marți, 28 octombrie 2025, marchează împlinirea a 60 de ani de la declarația conciliară „Gravissimum educationis”. În ea, Papa Leon al XIV-lea reafirmă și extinde viziunea acelui document, ținând cont de provocările timpului prezent. Cu gândul la milioanele de copii cărora în continuare le lipsește accesul la o educație de bază, precum și la crizele educaționale cauzate de război, migrație, inegalitate și sărăcie, Papa se întreabă cum poate răspunde astăzi educația creștină. El observă că ideile din „Gravissimum educationis” rămân relevante în mediul fragmentat și digitalizat de astăzi, continuând să inspire comunitățile educaționale să construiască punți și să ofere formare civică și profesională, cu creativitate. Această direcție, trasată pentru prima dată de Conciliul Vatican II, a generat o bogată serie de lucrări și carisme care rămân o comoară spirituală și pedagogică pentru Biserică.
Carismele educaționale, subliniază scrisoarea, nu sunt formule fixe, ci răspunsuri vii la nevoile fiecărei epoci. Amintind învățătura Sf. Augustin despre adevăratul educator ca fiind cel care trezește dorința de adevăr și libertate, Papa trece în revistă tradiția care se întinde de la comunitățile monahale la ordinele mendicante și la Ratio Studiorum, unde gândirea scolastică s-a întâlnit cu spiritualitatea ignațiană. El amintește contribuțiile unor educatori precum Sf. Iosif Calasanz, Sf. Ioan Baptist de la Salle, Sf. Marcellin Champagnat și Sf. Ioan Bosco, fiecare dintre ei promovând metode educaționale distincte în slujba celor săraci și marginalizați. El subliniază, de asemenea, mărturia pionieră a femeilor consacrate și laice – printre care Vicenta María López y Vicuña, Francesca Xavier Cabrini, Iosefina Bakhita, Maria Montessori, Katharine Drexel și Elizabeth Ann Seton – care au extins accesul la educație pentru fete, migranți și persoanele defavorizate.
Papa Leon al XIV-lea subliniază că educația este întotdeauna un efort colectiv la care participă profesori, elevi, familii, administratori, păstori și societatea civilă. El amintește gândirea Sf. John Henry Newman – numit acum co-patron al lumii educației alături de Sf. Toma d’Aquino – ca model de rigoare intelectuală unită cu o profundă umanitate. Papa încurajează reînnoirea mediilor educaționale prin empatie și deschidere, insistând că educația trebuie să formeze întreaga persoană, integrând cunoașterea cu inima și capacitatea de discernământ. Școlile și universitățile catolice trebuie să fie locuri în care cercetarea este călăuzită și susținută, nu suprimată. Predarea, adaugă el, trebuie înțeleasă ca o vocație de slujire care oferă timp, încredere, competență și compasiune, îmbinând dreptatea cu milostivirea.
Scrisoarea reia avertismentul Papei Paul al VI-lea împotriva reducerii educației la formare funcțională sau productivitate economică. Educația, scrie Papa Leon al XIV-lea, trebuie să servească demnității umane și binelui comun. O persoană nu poate fi limitată la un set de competențe măsurabile sau la un profil digital previzibil, ci trebuie recunoscută ca un individ unic, cu un chip, o istorie și o chemare. Folosind imaginea stelelor fixe pentru a descrie principiile care ghidează educația, Pontiful subliniază că adevărul se descoperă în comuniune, că libertatea implică responsabilitate și că autoritatea trebuie exercitată ca slujire. El cheamă educația catolică să reconstruiască încrederea într-o lume marcată de frică și diviziune, cultivând un sentiment de apartenență care favorizează fraternitatea între popoare și națiuni.
Amintindu-și anii de slujire în Dieceza de Chiclayo din Peru, Sfântul Părinte reflectează asupra educației ca o călătorie graduală de creștere, construită prin dedicare și perseverență. El prezintă școlile catolice drept comunități în care credința, cultura și viața sunt unite armonios. Actualizările tehnice singure, scrie el, nu sunt suficiente pentru a face față provocărilor contemporane; este necesar discernământul și coerența viziunii. Mărturia educatorului, atât intelectuală, cât și spirituală, este la fel de importantă ca instruirea în sala de clasă. Din acest motiv, formarea profesorilor – academică, pedagogică, culturală și spirituală – este descrisă ca fiind esențială pentru misiunea educației catolice.
Papa reafirmă că familia rămâne primul și fundamentalul loc al educației. Alte instituții pot ajuta, dar nu o pot înlocui niciodată. Este esențială colaborarea între familii, școli și comunitatea mai largă, bazată pe ascultare, responsabilitate împărtășită și încredere reciprocă. Într-o lume interconectată, și formarea trebuie să fie interconectată. Pontiful încurajează o mai mare cooperare între școlile parohiale și diecezane, universități, institute profesionale, mișcări și inițiative digitale și pastorale. Diferențele de metode sau structuri trebuie să fie privite ca resurse și nu ca obstacole, contribuind la un întreg coerent și rodnic.
Educația integrală, insistă Sfântul Părinte, unește toate dimensiunile persoanei și tratează credința nu ca un subiect adițional, ci ca suflul care dă viață întregii învățături. În acest fel, educația catolică devine un teren fertil pentru un umanism integral care poate răspunde la întrebările urgente ale epocii noastre. Papa situează acest lucru într-o lume rănită de conflicte și violență. Educația pentru pace, explică el, nu este pasivă, ci activă: respinge agresiunea, învață reconcilierea și cultivă un limbaj al milostivirii și al dreptății. El leagă această misiune de necesitatea de a conecta justiția socială și cea de mediu, reamintind cititorilor că atunci când pământul suferă, cei săraci suferă cel mai mult. Prin urmare, educația trebuie să formeze conștiințe capabile să aleagă ceea ce este corect, nu doar ceea ce este avantajos, și să promoveze stiluri de viață durabile și simple.
Bazându-se din nou pe învățăturile Conciliului Vatican II, Papa Leon al XIV-lea avertizează împotriva subjugării educației de către logica pieței sau interesele financiare. El cere utilizarea responsabilă a tehnologiei, care trebuie să îmbogățească învățarea și nu să slăbească relațiile sau viața comunității. Avertizează împotriva eficienței pur tehnice, lipsite de suflet, și împotriva cunoștințelor standardizate, care sărăcesc spiritul uman. Nici un sistem digital, observă el, nu poate înlocui capacitățile umane care fac educația pe deplin vie – imaginația, arta, creativitatea, empatia și chiar dorința de a învăța din greșeli. Inteligența artificială și mediile digitale trebuie să fie ghidate de reflecția etică și de preocuparea pentru demnitatea umană, pentru justiție și valoarea muncii.
Construind pe moștenirea Papei Francisc și pe Pactul Global pentru Educație, Papa Leon al XIV-lea identifică trei priorități actuale: cultivarea vieții interioare, care răspunde căutării de profunzime a tinerilor; formarea unei culturi digitale umane care pune persoana înaintea algoritmului; și educarea noilor generații în spiritul păcii, dialogului și reconcilierii. El solicită o nouă cultură educațională marcată de cooperare, nu de rivalitate, și de discernământ comun, nu de ierarhie rigidă. În concluzie, Scrisoarea invită educatorii să folosească un limbaj care vindecă, să păstreze o inimă deschisă și pătrunzătoare și să facă față provocărilor de astăzi cu curaj și generozitate. Papa recunoaște dificultățile reale ale prezentului: atenția fragmentată cauzată de hiper-digitalizare, relații fragile, insecuritate socială și inegalitate. Împotriva acestor amenințări, el face apel la un spirit de incluziune și gratuitate evanghelică, exprimat în acte concrete de justiție și solidaritate.
