Interviu: Unitatea nu înseamnă uniformitate (II)
24.11.2005, Oradea (Catholica) - Episcopul Virgil Bercea de Oradea a participat la Sinodul Episcopilor alături, mai apoi în locul IPS Lucian Mureşan. Publicaţia Eparhiei greco-catolice de Oradea, „Vestitorul”, a publicat un interviu cu PS Virgil, care apare şi în varianta online a revistei, de la adresa vestitorul.egco.ro. Cerându-ne scuze pentru întârzierea cu care am observat acest interviu, dorim să vi-l oferim în continuare. Astăzi a doua şi totodată ultima parte.
– Discursul IPS Lucian Mureşan, Mitropolitul Bisericii noastre, în plenul lucrărilor şi în prezenţa Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea, a suscitat o vie reacţie de simpatie şi entuziasm din partea auditoriului.
– În ceea ce priveşte discursul IPS Lucian, contribuţia specifică pe care a adus-o s-a concretizat într-o expunere legată de Biserica Greco-Catolică din România şi de suferinţele ei, despre ţara noastră şi despre problemele cu care ne confruntăm, dar a vorbit totodată şi despre speranţele pe care cu toţii le vedem că sunt multe şi mari în România, şi care îşi vor găsi împlinire doar dacă vom şti să lucrăm în acelaşi spirit al dragostei, al respectului şi al iertării, împreună cu fraţii noştri ortodocşi. A fost o mare bucurie ca Întâistătătorul Bisericii noastre să fie aplaudat în plenul adunării sinodale, suscitând într-adevăr multă simpatie şi entuziasm din partea participanţilor, şi acest lucru pentru că `sângele martirilor este sămânţa creştinilor`, iar în sângele martirilor noştri toţi părinţii sinodali au înţeles că există o speranţă.
– Ce ne puteţi spune despre întrevederea pe care aţi avut-o cu Sfântul Părinte Papa?
– Într-adevăr, am avut marea bucurie de a avea o scurtă întrevedere cu Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea; este o persoană extrem de amabilă şi de sensibilă. Nu a lăsat să treacă prin faţa dânsului nici un Părinte sinodal fără să-l asculte cu atenţie şi să-i răspundă. Când l-a întâlnit pe Mitropolitul nostru, i-a spus: „Vă mulţumesc pentru ceea ce ne-aţi relatat, dar doresc să vă mulţumesc în mod cu totul deosebit pentru suferinţa pe care a îndurat-o Biserica dumneavoastră. Cunosc foarte bine suferinţa şi situaţia Bisericii dumneavoastră”. Doresc să menţionez că la fiecare vizită ad limina, la acel moment Cardinalul Ratzinger ne-a întâlnit pe noi Episcopii greco-catolici români, fiind de fiecare dată foarte atent cu noi. Acum, ca Suveran Pontif, consider normal faptul de a se preocupa de situaţia Bisericii noastre, pentru că Sanctitatea Sa a devenit şi Păstorul nostru, al micii turme greco-catolice din România. Este impresionantă bunătatea, amabilitatea şi seninătatea care transpar pe faţa Sfântului Părinte, şi care sunt expresia unui om cult, foarte bine pregătit, dar şi expresia unui om care trăieşte profund credinţa în Cristos, prezent în taina Sfintei Euharistii.
– În contextul dialogului ecumenic, au fost invitate şi numeroase delegaţii fraterne din partea diferitelor confesiuni şi orientări creştine. Consideraţi că documentul final va putea sensibiliza dialogul frăţesc şi îşi va găsi ecouri nu doar în lumea catolică ci şi în sânul altor Biserici creştine?
– Prezenţa delegaţilor fraterni în aula sinodului nu a fost neglijabilă. Când dânşii au luat cuvântul, cu mare respect toţi Părinţii sinodali i-au ascultat şi i-au aplaudat. Pe de altă parte, foarte mulţi dintre Părinţi au vorbit despre Euharistie şi ecumenism. Prin ecumenism se încearcă ajungerea la unitatea Bisericilor, la comuniune şi împărtăşirea din acelaşi potir, iar Euharistia este în acest sens semnul unităţii depline, semnul trăirii în Biserica cea Una Sfântă. Sunt convins că documentul pe care Sfântul Părinte îl va elabora pe baza propunerilor făcute de Părinţii sinodali va avea o mare deschidere către dialog, în puterea dragostei care izvorăşte din Euharistie.
