Hramul comunității românești din Torino
14.05.2026, Torino (Catholica) - Comunitatea catolică românească din Torino a sărbătorit cea de-a 29-a aniversare sub efigia Fericitului Ieremia Valahul printr-o serie de evenimente deosebite care au marcat zilele de joi, 7 mai, până duminică, 10 mai 2026: misiunile populare împreună cu pr. Marius Taloș SJ, concertul de cor și pian împreună cu Corul Le Chardon, procesiunea cu statuia Fericitului Ieremia, Sfânta Liturghie solemnă a hramului și agapa fraternă, toate sub privirea caldă și binevoitoare a Înalt Preasfințitului Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit emerit de București. Ziua de joi, 7 mai, a fost marcată de sosirea la Torino, după circa 50 de ani, a Înalt Preasfințitului Ioan Robu, care a răspuns pozitiv invitației făcute de către pr. paroh Iulian Herciu de a petrece împreună cu românii din Torino aceste zile pline de bucurie.
Ziua de vineri, 8 mai, chiar în ziua Fericitului Ieremia și a Sf. Victor, a avut loc un concert extraordinar de pian și cor oferit de grupul vocal piemontez „Le Chardon”, condus de maestrul Fabrizio Barbero, la care au participat atât consulul general al României la Torino, dr. Cosmin Dumitrescu, cât și consilierul primăriei Torino, Paolo Chiavarino, împreună cu Mons. Ionuț Paul Strejac, diplomat al Sfântului Scaun la Nunțiatura Apostolică Albania, și pr. prof. Lucian Păuleț. Un spectacol care ne-a demonstrat că și muzica poate fi o modalitate „de a spune” Dumnezeu. Frumusețea și intensitatea pătrunzătoare a notelor care s-au așternut la picioarele Sfintei Fecioare Maria au fost depășite doar de bucuria vădită a artiștilor.
Cu mari emoții am ascultat interpretarea la pian a fraților Matei, Massimo Antonio (16 ani) și Tommaso Vincenzo (14 ani), pe care i-am văzut crescând în comunitatea noastră și care ne-au amintit că aici, în diaspora, nu suntem doar niște emigranți, nu doar o forță de muncă, ci suntem valoare, suntem plus, ducând dincolo de granițe excelența românească, unită cu seriozitate și muncă, dând rezultate de care suntem cu adevărat mândri. Piesele vocale interpretate de grupul coral din care fac parte diaconul permanent Octavian Matei și fiul său, Massimo Antonio, ne-au încântat: voci minunate și vibrante care s-au îmbinat perfect cu atmosfera barocă a bisericii „Madonna del Carmine”, ce poartă amprenta marelui arhitect Filippo Juvarra.
Sâmbătă, 9 mai, a fost ziua în care statuia Fericitului Ieremia Valahul a fost purtată în procesiune pe străzile adiacente, mărturie vădită a unei Biserici „în ieșire”, după îndemnul Papei Francisc: centrul orașului Torino a retrăit astfel momente de credință autentică din ce în ce mai rar întâlnite în societatea occidentală secularizată, multietnică și multireligioasă. Iar ziua de duminică, 10 mai, a fost cea care ne-a dăruit multe momente frumoase, începând cu sceneta pe care copiii ce se pregătesc pentru Prima Sfântă Împărtășanie au prezentat-o în fața Înalt Preasfințitului și a comunității: viața Fericitului Ieremia a fost astfel explicată pe înțelesul tuturor, mici și mari, cu acea inocență și sinceritate caracteristice copilăriei.
Liturghia solemnă a fost concelebrată de către IPS Ioan Robu, împreună cu Mons. Ionuț Paul Strejac, pr. Lucian Păuleț, pr. Marius Taloș SJ, pr. franciscan Andrei Ficău, pr. paroh Iulian Herciu, diaconii permanenți Octavian Matei și Daniel Sabău și diaconul Daniel Mîrț. Agapa fraternă ce a urmat a fost demnă de propria semnificație intrinsecă: masă comună, prietenească, organizată în spiritul iubirii creștine, pentru a întări comuniunea dintre credincioși. Toate aceste momente au avut însă un unic fir conducător: misiunile populare ce s-au desfășurat vineri, sâmbătă și duminică, timp în care pr. Marius Taloș SJ ne-a ajutat să înțelegem mai bine Sfânta Scriptură prin prisma vieții și exemplului Fericitului Ieremia, căci „sfinții sunt cei mai buni interpreți ai Sfintei Scripturi”.
Fericitul Ieremia Valahul, „badante” timp de patru decenii, a trăit și a mărturisit ceea ce psalmistul spune: „Fericit acela care se îngrijește de cel bolnav, căci Domnul îl izbăvește în clipa necazului său.” Și din familiile din România, în ultimele patru decenii, a plecat cel puțin o persoană care a lucrat sau continuă să lucreze ca „badante”, iar „Fericitul Ieremia ne arată cum să învățăm să ne îngrijim mai mult și să ne îngrijorăm mai puțin”. Bunul samaritean este exemplul concret al unui om atent „în trafic”, pe drum, cu o atenție care se antrenează, ca un mușchi, și care are nevoie de ochi (pentru a vedea), inimă (pentru a simți mila) și mâini (pentru a sluji). Îngrijirea concretă a samariteanului, uleiul (caritatea și milostivirea) și vinul (adevărul, dreptatea) se intersectează și se completează în mod armonios pentru a ajunge la roadele sperate.
Fiecare dintre noi se poate regăsi la un moment dat în contexte de viață în care trebuie să ne îngrijim de cineva. Totuși, câteodată, unele îngrijiri ne pot depăși, din mai multe puncte de vedere: fizic, moral sau financiar, de aceea este necesar să înțelegem nu doar nevoile persoanelor îngrijite, ci și pe cele personale, acceptând și chiar căutând o continuare a îngrijirii sub o altă formă, cea a îngrijirii specializate, fără a uita că primul îngrijitor, „badante”, este Dumnezeu.
Fericitul Ieremia este de altfel un exemplu de „umilință și de ascultare, pe care o putem înțelege doar prin prisma copiilor”, invitați a fi asemenea unui „bob de muștar, cel mai mic dintre semințe, dar care dă naștere celui mai mare copac”. Folositoare este de asemenea și „păstrarea în inimă a tuturor cuvintelor, vesele și triste, după exemplul Sfintei Fecioare Maria”. Rugăciunea care ne poate ajuta în acest sens, „Isuse cu Inima blândă și smerită, fă inima noastră asemenea cu Inima Ta”, ne poate da curajul de a spune „Cristos a înviat!” chiar și în cele mai întunecate momente ale vieții noastre.
Conform moștenirii spirituale a Fericitului Ieremia creștinul trebuie: să anunțe vestea cea bună; să denunțe tot ceea ce se opune bunei vestiri și să renunțe (să re-anunțe: a enunța de două ori), căci acela care renunță este cel care se face credibil în ceea ce anunță, dar doar cu „ajutorul Duhului, căci fără Duh nu avem nici o putere!” Capelania catolică românească din Torino mulțumește tuturor celor care au participat la aceste zile de sărbătoare, dar mai ales celor care au contribuit în mod concret ca această sărbătoare să fie una pe măsura realității trăite în diaspora, cu dorința și speranța de a exprima concret ultima caracteristică a Fericitului Ieremia pe care pr. Marius a ilustrat-o: „cu picioarele pe pământ, cu inima în cer, dar niciodată cu capul în nori!” (Tatiana Ghiurca pentru Ercis.ro)
