Prima Sfântă Împărtășanie în parohia „Sfântul Petru și Pavel” din Zalău
23.06.2026, Oradea (Catholica) - Duminică, 21 iunie 2026, în parohia „Sfântul Petru și Pavel” din Zalău, bucuria unei zile de sărbătoare a fost trăită cu intensitate și liniște lăuntrică de întreaga comunitate: Prima Sfântă Împărtășanie a cinci copii, un moment care marchează nu doar o etapă catehetică, ci o întâlnire conștientă, pentru prima dată, cu Cristos în Taina Euharistiei.
În cadrul Sfintei Liturghii, trăirea a fost una profundă, în care emoția copilăriei s-a împletit cu solemnitatea altarului. Copiii, pregătiți cu răbdare și responsabilitate, au pășit spre Sfântul Potir într-o tăcere plină de sens, în care se simțea atât nerăbdarea, cât și reverența unui început de drum spiritual. Sfânta Liturghie a fost celebrată de pr. paroh Daniel Bertean, împreună cu pr. Simion Maries, pr. Ionuț Costaș și ipod. Andrei Alexa, care au însoțit rugăciunea comunității cu sobrietate și grijă liturgică, subliniind caracterul sacru al acestui moment.
Un rol esențial în formarea interioară a copiilor l-a avut sr. Cornelia, cea care i-a pregătit pe parcursul întâlnirilor catehetice, ajutându-i să descopere, dincolo de gesturi și formule, sensul real al întâlnirii cu Cristos: o relație vie, care se clădește în timp, prin înțelegere, rugăciune și încredere. Liturghia a fost înnobilată de prezența corului de copii, dirijat de sora Livia, ale cărui cântări au devenit o prelungire firească a rugăciunii. Vocile curate ale copiilor au adus în biserică o lumină aparte, ca o mărturie simplă și sinceră a credinței trăite fără artificii.
Pentru cei cinci copii care au primit Prima Sfântă Împărtășanie, acest moment nu reprezintă doar o amintire emoționantă, ci începutul unei responsabilități interioare: aceea de a păstra vie legătura cu Cristos și de a crește în această comuniune. În același timp, pentru comunitate, evenimentul a fost o reafirmare a continuității credinței, transmisă discret, dar profund, de la o generație la alta. Ziua a rămas astfel nu doar ca o sărbătoare, ci ca o mărturie vie a faptului că Biserica respiră prin copii, prin formare, și prin acele momente simple în care sacrul devine experiență personală. (Andrei Alexa pentru EGCO.ro)
