A învăța împreună, pentru a merge împreună
30.06.2026, Timișoara (Catholica) - Un grup format din cincizeci de credincioși catolici laici și preoți a petrecut ultimul weekend din luna iunie în Casa Kolping din Timișoara. Sosiți din 16 localități ale țării, au acceptat provocarea de a experimenta un mod nou de a dialoga, de a asculta și de a învăța împreună. Există lucruri care nu pot fi înțelese doar din cărți sau din prezentări teoretice, ci trebuie trăite. Motivul acestei întâlniri a fost cursul de formare destinat facilitatorilor implicați în procesele de dialog sinodal. Întâlnirea organizată de Episcopia Romano-Catolică de Timișoara în zilele de 27 și 28 iunie a.c. a reprezentat etapa finală a cursului început anul trecut și desfășurat online, în organizarea Universității Sophia din Loppiano și a Centrului Evangelii Gaudium din Italia.
La Timișoara au fost invitați Andrew Spiteri, facilitator sinodal, și Maria do Sameiro Freitas, membră a Consiliului Director al Centrului Evangelii Gaudium. „Arta construirii relațiilor” a fost tema centrală a cursului de formare, care a cuprins prelegeri, prezentări, activități în grupuri mici, celebrarea Sfintei Liturghii și, la final, un joc de rol prin care participanții au pus în practică cele învățate în cele două zile. Sfintele Liturghii în ambele zile au fost celebrate de E.S. Iosif Csaba Pal, Episcop diecezan. Au concelebrat pr. Francisc Ungureanu, secretar general al Conferinței Episcopilor din România și directorul Angelus TV, împreună cu preoții sosiți din parohiile Diecezei de Timișoara. Cadrul muzical a fost asigurat de prof. Iustin Călin, dirijorul corului „Harmonia Christi”.
Construirea relațiilor a început chiar din primele minute ale întâlnirii, când participanții au trecut pragul Casei Kolping și s-au adunat în sala de conferințe. București, Cluj-Napoca, Brașov, Iași, Acățari, Timișoara, Pecica, Dumbrăvița, Ciacova, Periam, Dorobanți, Caransebeș, Clocotici, Reșița, Slatina Timiș și Lipova au fost localitățile din care au sosit participanții ca să experimenteze și să însușească împreună cunoștințe de bază, tehnici și bune practici referitoare la slujirea de facilitator. Deși documentele Sinodului despre sinodalitate nu oferă o definiție propriu-zisă, Vademecumul parcursului sinodal (2021-2023) descrie clar rolul acestuia. Facilitatorul nu este doar un moderator al discuției, ci și un însoțitor al grupului: prezintă scopul și desfășurarea întâlnirii, creează un climat de încredere și ascultare reciprocă, veghează la participarea echilibrată a tuturor și susține discernământul comun. El nu conduce conținutul dialogului, ci însoțește procesul.
La deschiderea cursului, cei prezenți au fost salutați de E.S. Iosif Csaba Pal, Episcop diecezan, și de pr. Zsolt Szilvagyi, vicar pastoral. În continuare, Episcopul diecezan a împărtășit și câteva experiențe personale de la sesiunile celei de-a XVI-a Adunări Generale a Sinodului Episcopilor. După introducere, Episcopul diecezan i-a prezentat pe cei doi invitați, care au deschis prima sesiune a cursului. În prelegerea sa, Maria do Sameiro Freitas a subliniat că sinodalitatea nu este o teorie, ci un stil de viață și un proces practic, care necesită instrumente concrete. Universitatea Sophia lucrează de patru ani în acest domeniu, iar cursurile online au avut participanți din 64 de țări. Scopul formării este ca participanții să învețe instrumentele sinodalității: ascultarea, discernământul comun, participarea și coresponsabilitatea. Atelierul practic din România reprezintă modulul final, axat pe arta facilitării, adică pe modul în care pot fi însoțite și susținute procesele comunitare, inclusiv situațiile dificile. În cele două zile, accentul a căzut pe dinamici practice, în care facilitatorul oferă cadrul, iar participanții pun în aplicare metodele învățate. „La finalul cursurilor, coordonăm de obicei două-trei zile de practică, pe care le-am organizat în Italia, dar și în alte țări: Irlanda, Statele Unite, Slovacia, iar anul acesta am venit cu mare bucurie în România, pentru că au fost mulți înscriși din această țară”, a afirmat vorbitoarea.
„Forma cea mai înaltă a slujirii…” – astfel a descris despre rolul facilitatorului în prezentarea sa Andrew Spiteri, expert în procese sinodale și ecleziale, specialist recunoscut de Asociația Internațională a Facilitatorilor (IAF), unul dintre principalii facilitatori ai Sinodului Episcopilor. „Este esențial ca facilitatorul să nu apară în prim-plan. Aceasta ar fi forma cea mai înaltă a slujirii: când grupul se adună, iar eu, ca facilitator, sunt prezent în mijlocul lor fără să atrag atenția asupra mea, creând un climat în care ei înșiși descoperă lumina. Serviciul facilitării este o slujire, nu o funcție de comandă. Uneori facilitarea durează o oră, alteori luni întregi, în funcție de complexitatea deciziei și de dinamica grupului. Procesul sinodal nu este automat, nu este o «mașină de cafea» în care apeși un buton și apare rezultatul. Nici nu este ca în parlament, unde se discută, se votează și gata. Sinodalitatea înseamnă a asculta și a admite că pot exista și alte perspective. Dacă intrăm într-un proces în care fiecare vine cu ideile lui fixe și nu vrea nici măcar să-i asculte pe ceilalți, atunci mai întâi trebuie construită încrederea și fraternitatea. Scopul este ca toți să se simtă văzuți, ascultați și respectați, iar decizia finală să nu rămână «în sertar», ci să fie dusă mai departe de cei care o pot implementa”, a mai transmis Andrew Spiteri.
Unul dintre punctele forte ale cursului au fost fără îndoială cele șapte activități în grupuri mici – sau dinamică în grup -, în cadrul cărora cei prezenți au experimentat: ascultarea pe trei nivele: Cuvânt • Ecou • Sens; gestionarea tensiunilor și a conflictelor; crearea unui climat de siguranță psihologică și construirea consensului; dinamica trinitară; valorizarea carismelor; promovarea coresponsabilității; discernământul comunitar. Ceea ce formatorii nu au predat prin cuvinte au transmis prin propriul comportament: deschiderea cu care i-au întâmpinat pe participanți, atenția acordată fiecăruia, sinceritatea cu care au abordat subiectele și au răspuns la întrebări, precum și atmosfera de încredere și prietenie pe care au reușit să o creeze. În acest climat, toți s-au simțit ascultați și respectați.
Pe parcursul ambelor zile, traducerea consecutivă dintre italiană și română a fost realizată de Maria Surdu. Munca sa atentă a făcut posibil ca toți participanții să se implice deplin în procesul sinodal. Întâlnirea de la Timișoara a arătat că sinodalitatea este o practică vie, care se construiește pas cu pas, prin ascultare, încredere și colaborare. Participanții au plecat acasă cu speranța că pot contribui la o Biserică mai deschisă și mai fraternă, iar ceea ce au trăit aici poate deveni începutul unui nou drum, pe care să-l parcurgă împreună în comunitățile lor. (Biroul de presă al Episcopiei de Timișoara)
