Papa Leon: Dumnezeu vede potențialul unui bine în noi
12.07.2026, Castel Gandolfo (Catholica) - Generozitatea lui Dumnezeu nu este naivă, a spus Papa Leon al XIV-lea astăzi, întâlnindu-se cu credincioșii și pelerinii strânși în Piazza della Libertà din Castel Gandolfo, pentru rugăciunea Îngerul Domnului. „El vede în noi potențialul unui bine pe care, uneori, noi înșine am putea să nu-l recunoaștem. Din acest motiv, Domnul, care cunoaște pământul inimilor noastre mai bine decât noi, nu încetează niciodată să creadă în noi – în ceea ce suntem și în ceea ce putem deveni, zi de zi, dacă ne încredințăm Lui cu credință.” Redăm alocuțiunea papală.
Dragi frați și surori, o duminică frumoasă!
În liturgia de astăzi, evanghelistul Matei ne prezintă pilda semănătorului (cf. Matei 13,1-23), care descrie generozitatea și încrederea cu care Dumnezeu își seamănă cuvântul în inimile noastre și puterea Sa în noi. Însuși Isus, Cuvântul întrupat, care și-a dat viața pentru mântuirea noastră, este sămânța pe care Tatăl continuă să o semene în întreaga lume, pentru ca, murind, să aducă mult rod (cf. Ioan 12,24). Este adevărat că, uneori, El găsește în noi un pământ tare și nepregătit, alteori un pământ distras, precum poteca bătătorită, pământul pietros sau tufișurile spinoase. Totuși, există și momente în care găsește un pământ receptiv și fertil, iar atunci se declanșează minuni ale iubirii care au puterea de a transforma totul – așa cum, fără îndoială, am experimentat noi înșine în propriile noastre vieți. Din acest motiv, Tatăl nu încetează niciodată să semene, pentru că știe că puterea iubirii Sale este mai puternică decât slăbiciunea noastră (cf. 2Corinteni 12,9-10).
Referindu-se la „sămânța” cuvântului lui Dumnezeu, Sfântul Ioan Gură de Aur întreabă: „Cum ar putea fi rezonabil să semeni printre spini, pe pământ pietros sau pe cărare? În cazul semințelor și al pământului, nu ar fi rezonabil; dar în cazul sufletelor și al învățăturii, este cu totul lăudabil” (Omilii la Evanghelia după Matei, 44,5), deoarece în mâinile lui Dumnezeu este posibil ca „pământul pietros să se transforme în sol fertil; ca poteca să nu mai fie călcată în picioare sau expusă tuturor trecătorilor, ci să devină pământ roditor; și ca spinii să fie îndepărtați, iar sămânța să se bucure de siguranță deplină” (ibid.).
Generozitatea lui Dumnezeu față de noi nu este naivă, ci înțeleaptă. El vede în noi potențialul unui bine pe care, uneori, noi înșine am putea să nu-l recunoaștem. Din acest motiv, Domnul, care cunoaște pământul inimilor noastre mai bine decât noi, nu încetează niciodată să creadă în noi – în ceea ce suntem și în ceea ce putem deveni, zi de zi, dacă ne încredințăm Lui cu credință. Astfel, din generozitatea și încrederea cu care este semănată sămânța, precum și din umilința și deschiderea cu care este primită, roadele Duhului Sfânt cresc în noi și se răspândesc. Sfântul Paul ne învață că acestea sunt „iubirea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, bunăvoința, fidelitatea” (Galateni 5,22). Cât de mult are nevoie lumea noastră de aceste roade: să fie umplută de ele și transformată de ele!
Să ne hotărâm, așadar, mai ales în aceste zile de vară și de vacanță, să facem loc ascultării, citirii și meditării asupra cuvântului lui Dumnezeu, cultivând astfel – alături de odihnă și recreere sănătoasă – momente semnificative de tăcere și rugăciune. În acest fel, ne vom întoarce la activitățile noastre obișnuite reînnoiți trupește și sufletește, gata să vestim Vestea Bună a Evangheliei și tot mai capabili să contribuim la creșterea Împărăției lui Dumnezeu. Fie ca Maria, Regina Apostolilor și Steaua Evanghelizării, să ne ajute.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Dragi frați și surori,
Îi salut pe locuitorii acestui frumos oraș, Castel Gandolfo, unde mă odihnesc câteva zile, și vă urez bun venit cu bucurie tuturor, pelerini din toate colțurile lumii! Din păcate, vânturile războiului suflă din nou în Orientul Mijlociu, în Ucraina și în multe alte părți ale lumii, semănând violență, teroare și moarte, și afectând din nou mulți oameni nevinovați. Să nu permitem acestor vânturi să stingă flacăra speranței și a păcii, chiar și atunci când pare fragilă și pâlpâitoare. Îmi reînnoiesc speranța că vom persevera pe calea dialogului, a întâlnirii și a diplomației. Aceasta este singura cale capabilă să conducă la o pace dreaptă și durabilă, în care popoarele să poată trăi în reconciliere, securitate reciprocă și respect pentru demnitatea fiecărei persoane.
Astăzi este „Duminica Mării”. Gândurile mele se îndreaptă către toți marinarii, pescarii și lucrătorii portuari din întreaga lume care, deși marcați de despărțirea de cei dragi și, uneori, de teama conflictelor care au loc pe mări, susțin comerțul și viața multor popoare prin munca lor răbdătoare și tăcută. În fine, îmi îndrept rugăciunile către numeroșii credincioși polonezi adunați pentru pelerinajul anual cu icoana de la Jasna Góra, pentru ca, în calitate de „discipoli misionari”, să fie martori plini de bucurie ai Evangheliei.
