Sinodul Episcopilor: Catolicii divorţaţi şi recăsătoriţi şi Euharistia
23.10.2005, Vatican (Catholica) - În lista celor 50 de propuneri ale Sinodului Episcopilor pentru Sfântul Părinte, la numărul 40 se vorbeşte despre catolicii divorţaţi şi recăsătoriţi. Iată textul integral al acestui punct: „În concordanţă cu numeroasele declaraţii ale Magisteriului Bisericii, şi împărtăşind preocuparea plină de grijă exprimată de mulţi Părinţi, Sinodul Episcopilor reafirmă importanţa atitudinilor şi a acţiunilor pastorale care exprimă atenţie şi primire faţă de credincioşii divorţaţi şi recăsătoriţi”.
„Potrivit tradiţiei Bisericii Catolice, ei nu pot fi admişi la Sfânta Împărtăşanie, fiind într-o poziţie de contrast obiectiv faţă de Cuvântul Domnului care a conferit căsătoriei valoarea originară de indisolubilitate. … Cu toate acestea, persoanele care au divorţat şi s-au recăsătorit aparţin în continuare Bisericii, care îi primeşte şi îi însoţeşte cu atenţie specială pentru ca ei să poată cultiva un stil de viaţă creştin prin participarea la Sfânta Liturghie (deşi fără a primi Împărtăşania), prin ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, adorarea Euharistiei, rugăciune, participarea la viaţa comunităţii, dialogul confidenţial cu un preot sau un maestru al vieţii spirituale, prin dedicarea la a trăi caritatea, acte de pocăinţă, şi angajare la educarea copiilor lor. Dacă, mai apoi, nulitatea legăturii matrimoniale nu este recunoscută şi apar condiţii obiective care fac coabitarea ireversibilă, Biserica îi încurajează să se angajeze să îşi trăiască relaţia în conformitate cu legea lui Dumnezeu, transformând-o într-o prietenie stabilă şi fidelă; astfel ei se vor putea întoarce la masa euharistică, primind atenţia acordată de îndelungata practică eclezială. Astfel de relaţii nu trebuie însă binecuvântate, pentru a nu crea confuzie în rândul credincioşilor cu privire la valoarea căsătoriei.”
„În acelaşi timp, Sinodul speră să fie făcute toate eforturile posibile atât pentru a se asigura existenţa, caracterul pastoral, şi corecta şi prompta activitate a tribunalelor ecleziale pentru cauzele de nulitate a căsătoriei, cât şi pentru a se studia în continuare elementele esenţiale ale validităţii căsătoriei, avându-se de asemenea în vedere problemele care apar din transformările antropologice profunde ale timpurilor noastre, de care credincioşii înşişi riscă să fie condiţionaţi, în special datorită lipsei unei solide formări creştine.”
