Papa la Assisi: Să construim o civilizație a iubirii, nu a diviziunii
06.08.2026, Assisi (Catholica) - Cum poate fi pusă în practică astăzi moștenirea spirituală a Sf. Francisc de Assisi? Cum putem adopta un spirit de slujire și de primire într-o lume din ce în ce mai marcată de opresiune și consumism? Și cum putem continua să avem încredere într-o Biserică ce este ea însăși marcată de crize și contradicții?
Acestea au fost câteva dintre întrebările adresate Papei joi, 6 august, de către trei tineri, care au dat glas preocupărilor împărtășite nu doar de propria lor generație, ci și de multe altele. Sfântul Părinte a ales să-și înceapă vizita pastorală în orașul umbrian Assisi printr-o întâlnire cu tinerii la Santa Maria degli Angeli. Răspunzând pe larg la fiecare dintre întrebările lor, el a reiterat câteva principii-cheie: religia nu trebuie niciodată exploatată în scopuri politice, iar conducerea trebuie să fie eliberatoare, responsabilă și incluzivă.
Împotriva curentului: vindecarea amintirilor și promovarea reconcilierii
Karolina, din Zagreb, a fost prima care a luat cuvântul. Ea a întrebat cum pot oamenii să rămână discipoli autentici ai lui Cristos și să împărtășească o credință vie care să nu rămână limitată la zidurile bisericii. Ca răspuns, Papa a revenit la tema războiului, amintind că tânăra provine „dintr-o regiune a Europei care a trăit războiul cu doar treizeci de ani în urmă, precum și periculoasa împletire dintre apartenența religioasă și naționalism”.
Angajamentul de lungă durată al franciscanilor față de dialog în regiune, a remarcat el, i-a ajutat pe catolici, pe creștinii ortodocși și pe musulmani să trăiască împreună în pace. Aceasta, a spus Sfântul Părinte, este calea care trebuie urmată în continuare. „Astăzi, a fi fideli acestei tradiții a apropierii înseamnă a merge împotriva curentului, a lucra pentru vindecarea amintirilor și a promova reconcilierea. Creștinii vor fi din ce în ce mai chemați să devină făcători de pace în societăți tentate să exploateze religia în conflictele dintre identități diferite.”
Dezinformarea și prejudecățile creează teamă; Cristos deschide inima
A trăi ca fii și fiice spirituale ale Sf. Francisc de Assisi, a subliniat Papa, înseamnă a înțelege adevăratul sens al radicalismului evanghelic. Acesta „este opusul fundamentalismului: nu ne face orbi și violenți, ci sensibili și atenți, urmându-l mereu pe Isus și, prin urmare, smeriți și primitori față de toți. Nu este ușor, dar aduce o mare bucurie.”
A urma această cale, a sugerat el, înseamnă uneori să facem alegeri incomode sau demodate, rezistând în același timp oricărei încercări de manipulare. „A da mărturie despre Cristos rămâne, așadar, atât fascinant, cât și exigent, deoarece ne deschide mintea și inima dincolo de granițele artificiale – adică dincolo de temerile create de dezinformare și de zidurile prejudecăților.”
Tehnologia ne face să uităm cum să fim împreună
Pontiful a reflectat apoi asupra ideii Sf. Francisc că sărăcia poate apropia oamenii, chiar și atunci când par departe unii de alții. A reamintit ce înseamnă să fii Biserică: o casă deschisă tuturor, o comunitate care ascultă și trăiește bucuria fraternității. Este, de asemenea, un loc în care oamenii redescoperă realitatea fizică a faptului de a fi împreună, dincolo de lumea virtuală, și valoarea tăcerii, care „este opusul războiului, cu violența, strigătele și cruzimea lui”.
„Dragi tineri, cât de frumos este să fim împreună și să «vorbim despre Dumnezeu» și, în lumina Sa, despre viața însăși, în toată frumusețea, misterul și seriozitatea ei!” „Dați mărturie despre acest mod de a trăi oriunde v-ați duce, mai ales într-o epocă în care tehnologia ne face să uităm cum să fim împreună ca oameni de carne și oase.”
A-ți asuma un angajament pe viață este un act revoluționar
Giovanni, din Bologna, l-a întrebat pe Papă cum este posibil să-i oferi un „da” din toată inima lui Dumnezeu într-o lume care adesea găsește dificil să privească dincolo de viitorul imediat sau spre eternitate. A întrebat, de asemenea, ce l-a ajutat pe Robert Prevost de-a lungul propriului său parcurs vocațional. „A face o alegere definitivă este poate cel mai revoluționar act”, a răspuns Papa. Problema de astăzi, a continuat, constă într-o „înțelegere uneori confuză a libertății”, care poate alimenta iluzia „că problemele pot fi rezolvate fugind, trădându-i pe ceilalți sau făcând doar câțiva pași pe căi în continuă schimbare, fără a ajunge vreodată departe”.
Pontiful a avertizat că această căutare constantă de noi experiențe, relații și bunuri materiale indică adesea o goliciune interioară. Ea poate chiar să-i determine pe oameni să-i trateze pe ceilalți ca pe niște mărfuri. Adevărata iubire, a spus el, este cu totul altceva. „A decide pentru totdeauna nu ne închide într-o cușcă, ci ne deschide către un dinamism mai mare. Iubirea este un exod, un drum de descoperit, o călătorie pe care Dumnezeu o întreprinde alături de noi. Acesta este adevăratul sens al fiecărei vocații.”
A spune „da” pentru a deveni Papă
Stimulat de întrebarea lui Giovanni, Papa Leon a oferit o privire asupra propriului său parcurs personal. A explicat că deciziile trebuie reînnoite în fiecare zi și că o vocație este „o călătorie de mântuire și vindecare”. Aceasta necesită un angajament zilnic și o vigilență constantă împotriva modului în care păcatul poate întuneca judecata unei persoane.
„Din experiența mea, pot spune că Domnul nu m-a lăsat niciodată singur. M-a însoțit mereu, oferindu-mi și oameni alături de care să merg. În vocația mea de preot, de membru al comunității augustiniene și de misionar, am găsit o lumină care m-a călăuzit până în ziua de azi, până când a trebuit să spun «da» unei chemări foarte speciale: aceea de a fi Papă.”
Zidurile invizibile care ne despart orașele
Luigi, un tânăr de 22 de ani din Sicilia, a pus o întrebare despre ascultarea față de Succesorul lui Petru, mai ales atunci când aceasta pare dificilă sau când apar scandaluri în cadrul Bisericii. Cum, a întrebat el, pot oamenii să rămână în „această Iubire tămăduitoare”? Papa Leon al XIV-lea a subliniat că unitatea este aproape de inima lui Isus. Sfântul Părinte, care a făcut din unitate tema devizei sale episcopale, a descris-o ca fiind ceva „revoluționar”. În ciuda eșecurilor și rănilor Bisericii, a spus el, o astfel de unitate rămâne atât posibilă, cât și vizibilă.
„În jurul lui Isus, bărbați și femei care altfel nu s-ar fi întâlnit niciodată sau nu ar fi petrecut timp împreună devin frați și surori. Când această minune a Bisericii continuă să se întâmple, mulțumită lui Dumnezeu, ea rămâne uimitoare chiar și astăzi în orașele noastre, care sunt pline de ziduri invizibile ce separă oamenii unii de alții. Câte forme de discriminare și inegalitate s-ar putea încheia imediat odată ce ne recunoaștem unii pe alții ca frați și surori!”
Puterea lui Isus nu umilește, ci înalță
Răspunsul Papei a răsturnat logica lumii, făcând ecou cuvintelor din Magnificat. Adevărata putere, a explicat el, nu se măsoară prin capacitatea unei persoane de a se concentra asupra sinelui, ci prin disponibilitatea sa de a-i sluji pe ceilalți cu smerenie. „Nu a lua, ci a primi; nu a păstra, ci a dărui înapoi: aceasta este viața lui Dumnezeu, care vindecă Biserica și o face un popor liber, un loc unde oamenii pot respira și găsi mântuirea.” Dorința lui Isus pentru Biserică este clară, a concluzionat el: ea trebuie să devină Trupul Său și să-i reveleze viața. Aceasta înseamnă a-i urma exemplul și a exercita un alt fel de putere – una care nu umilește, ci îi înalță pe ceilalți.
