Papa Leon al XIV-lea: Pacea lui Cristos în mijlocul apelor învolburate

09.08.2026, Vatican (Catholica) - „Indiferent de circumstanțe, Isus nu ne părăsește, iar dacă îl primim cu smerenie în barca vieții noastre, în El vom găsi pace, lumină și putere pentru călătoria noastră.” Aceasta a fost una dintre ideile desprinse din lectura evanghelică de astăzi din ritul latin și împărtășită cu credincioșii de Papa Leon al XIV-lea înainte de rugăciunea Îngerul Domnului. Iată alocuțiunea papală.

Dragi frați și surori, o duminică frumoasă!

Evanghelia de astăzi ne vorbește despre Isus care se apropie de discipolii Săi mergând pe apele Mării Galileei, în mijlocul unei furtuni (cf. Matei 14,22-33). După minunea cu pâinile și peștii (cf. Matei 14,13-21), Învățătorul îi îndeamnă pe discipoli Săi să urce în barcă și să pornească la drum, în timp ce El se retrage pe munte pentru a se ruga singur. Odată îndepărtați de țărm, discipolii se trezesc la mila vântului și se străduiesc să înainteze. După o experiență reușită în care fuseseră protagoniștii unui semn miraculos, se găsesc acum neajutorați și înspăimântați în fața amenințării valurilor și a vântului din față.

În timp ce noaptea se apropia de sfârșit, Isus a venit spre ei traversând apele agitate, iar ei, îngroziți, l-au confundat cu o fantomă (v. 26). Dar El le-a spus: „Curaj, Eu sunt; nu vă temeți!” (v. 27). Prezența Domnului schimbă totul: Petru reușește chiar să facă câțiva pași peste valuri spre El; dar apoi, pierzându-și curajul, începe să se scufunde, iar Isus îl salvează. Când Învățătorul urcă apoi în barcă, furtuna se potolește, iar din inimile discipolilor izvorăște spontan o mărturisire de credință: „Cu adevărat ești Fiul lui Dumnezeu!” (v. 33).

Pentru a înțelege acest lucru, nu era suficient ca ei să fi fost doar martori la o minune, nici să fi avut succes în ochii oamenilor; dimpotrivă, trebuiau să-și experimenteze propria slăbiciune și, în mijlocul ei, să recunoască prezența lui Dumnezeu. Numai această experiență le-a putut deschide ochii și inimile către apropierea Lui, găsind pace chiar și în mijlocul furtunii. Ceva mai târziu, Isus le va spune: „Dacă ați avea credință și nu v-ați îndoi… de ați spune acestui munte: «Ridică-te și aruncă-te în mare», așa va fi” (Matei 21,21). Acest lucru este similar cu ceea ce au trăit pe lac: pacea lui Cristos, care se rugase pe munte, i-a ajuns chiar în mijlocul apelor învolburate.

Această minune ne învață, așadar, ceva important. În primul rând, să nu ne lăsăm purtați de valul succesului și să nu fim niciodată îngâmfați. În același timp, să nu disperăm, nici măcar în momentele de întuneric, când ne simțim neputincioși în fața problemelor și, în ciuda eforturilor noastre, pare că mergem înapoi în loc să înaintăm. Indiferent de circumstanțe, Isus nu ne părăsește, iar dacă îl primim cu smerenie în barca vieții noastre – prin rugăciune, prin Sacramente și ascultând Cuvântul Său – în El vom găsi pace, lumină și putere pentru călătoria noastră. Fie ca Maria, care a fost proclamată fericită pentru credința ei (cf. Luca 1,45), să ne ajute să trăim într-o încredințare plină de încredere față de Dumnezeu.

După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:

Dragi frați și surori,

Continui să urmăresc cu îngrijorare situația tragică din Sudan, în special în orașul el-Obeid. Exprimându-mi apropierea spirituală față de întregul popor acestei națiuni, îmi reînnoiesc apelul către autorități să garanteze coridoare umanitare pentru populația civilă. În același timp, îndemn comunitatea internațională să sprijine eforturile menite să ducă la un armistițiu imediat. Să ne rugăm ca Domnul să-i susțină pe cei care suferă, să convertească inimile celor care seamănă violență și să dăruiască pacea mult așteptată.

Continuă să sosească vești îngrijorătoare despre oameni nevinovați uciși și răniți în Ucraina și Rusia. Aceste incidente se succed unul după altul, ba chiar se înmulțesc, ducând la un număr tot mai mare de victime civile, inclusiv copii. Gândurile mele se îndreaptă către familiile victimelor, către răniți și către toți cei care suferă din cauza conflictului în curs. În fața atâtor suferințe, îmi reînnoiesc apelul din toată inima pentru respectarea dreptului umanitar și pentru ca ambele părți să înceteze atacurile asupra țintelor civile. Războiul nu face decât să genereze și mai mult război și provoacă suferințe imense. Este timpul să punem capăt acestui cerc vicios al violenței și să facem loc diplomației și dialogului, pentru a deschide calea către pace.

Și acum vă urez tuturor, romani și pelerini din diferite țări, un călduros bun venit! Îi salut în mod special pe tinerii din Comunitatea Sf. Maria Magdalena a Arhidiecezei din Milano, care au parcurs Via Francigena de la Siena la Roma; precum și pe cercetașii din Enna, care și-au organizat tabăra pe Dealurile Romane; și pe tinerii din Pernumia, din Dieceza de Padova. Prezența atâtor grupuri de tineri, care au ales să-și dedice o parte din vacanța de vară activităților de formare și prieteniei, este un semn de speranță, la fel cum a fost și întâlnirea tinerilor franciscani pe care am avut bucuria să-i cunosc joia trecută la Assisi.

Tuturor tinerilor și tinerelor care mă ascultă, aș dori să vă reamintesc că, în aceste zile, calendarul liturgic ne oferă câteva exemple minunate de bărbați și femei sfinți, pe care vă invit să îi cunoașteți mai bine. Ieri a fost marele Sfânt Dominic, fondatorul Ordinului Predicatorilor; astăzi, Sfânta Tereza Benedicta a Crucii, Edith Stein, carmelita ucisă la Auschwitz și co-patroană a Europei; mâine, Sfântul Laurențiu, diacon al Bisericii din Roma; iar poimâine, Sfânta Clara din Assisi, care a renunțat la o viață confortabilă pentru a-l urma pe Isus, sărac și smerit, pe urmele concetățeanului ei, Sfântul Francisc. Dragi tineri, lăsați-vă inspirați de acești martori exemplari ai Evangheliei! Vă mulțumesc tuturor că sunteți aici și vă doresc o duminică binecuvântată!