Papa Leon al XIV-lea: Ce înseamnă prezența lui Isus în viața mea?
23.08.2026, Vatican (Catholica) - Adaptând întrebarea din Evanghelia de astăzi din ritul latin, Papa Leon a formulat-o astfel: cine este Isus pentru mine și ce înseamnă prezența Lui în viața mea? Și a afirmat că întrebarea „se conturează mai ales în rugăciune și atunci când medităm asupra Evangheliei”, dar și „când ne confruntăm cu rănile și nevoile fraților și surorilor noastre”. Aceste afirmații au fost făcute cu ocazia întâlnirii cu credincioșii și pelerinii, în Piața San Pietro, pentru rugăciunea „Îngerul Domnului”. Iată alocuțiunea papală.
Dragi frați și surori, o duminică frumoasă!
Evanghelia din această duminică (Matei 16,13-20) ne pune în fața unei întrebări care se adresează fiecăruia dintre noi în călătoria noastră de credință: Cine este, de fapt, Isus pentru mine? Pasajul evanghelic ne ajută să înțelegem cât de decisivă este această întrebare pentru experiența de discipolat. Într-adevăr, deși cei doisprezece apostoli împărtășiseră deja atât de mult din viața și din slujirea Învățătorului lor, Isus nu a considerat de la sine înțeles că ei îl cunoșteau cu adevărat sau că înțeleseseră taina Împărăției lui Dumnezeu. Astfel, după ce i-a întrebat ce spuneau oamenii despre El, s-a adresat direct lor: „Dar voi cine spuneți că sunt Eu?” (Matei 16,15).
Frați și surori, aceasta este o întrebare fundamentală pentru discipolii din toate timpurile și pentru fiecare dintre noi. Credința nu este ceva ce ni se dă odată pentru totdeauna. Dimpotrivă, trebuie să redescoperim continuu chipul lui Cristos și Evanghelia Sa, să pătrundem mai adânc în mesajul Său și să ne reînnoim alegerile pe care le facem în viața noastră, astfel încât acestea să fie în concordanță cu ceea ce mărturisim. Astfel, putem învinge ispita de a crede că știm deja totul și de a reduce credința la un simplu obicei.
Întrebarea care ni se adresează în fiecare zi — cine este Isus pentru mine și ce înseamnă prezența Lui în viața mea? — se conturează mai ales în rugăciune și atunci când medităm asupra Evangheliei. Totuși, ea apare și atunci când ne confruntăm cu rănile și nevoile fraților și surorilor noastre, precum și în acele relații și situații care ne pun la încercare conștiința în mod deosebit. Pe scurt, în viața noastră de zi cu zi putem descoperi dacă Domnul Isus este pentru noi doar o mare figură a istoriei, care a spus și a făcut lucruri importante, sau Cristosul lui Dumnezeu, Cel trimis să ne conducă în iubirea Tatălui și să ne transforme viețile și lumea în care trăim.
Dragi frați și surori, să nu căutăm să ne retragem în propriile noastre convingeri și certitudini religioase, ci să rămânem deschiși către o relație autentică cu Cristos. Uneori, când vine vorba de credința creștină, ne putem mulțumi cu ceea ce am „auzit” pur și simplu, cu presupuneri comune sau cu ceea ce ne-a fost transmis, poate chiar cu cele mai bune intenții. Totuși, Isus ne cheamă să dăm un răspuns personal, să-l cunoaștem mai îndeaproape și să ne lăsăm modelați de prietenia cu El printr-o întâlnire mereu nouă. Acest lucru poate însemna, de asemenea, să urmăm căi necunoscute și să facem alegeri diferite de cele pe care ni le-am imaginat.
Acest lucru este valabil atât pentru călătoria noastră personală, cât și pentru călătoria Bisericii, precum și pentru alegerile noastre pastorale, când uneori am putea crede că este suficient să continuăm pur și simplu să facem lucrurile așa cum le-am făcut întotdeauna. În schimb, este important să ne întrebăm adesea: Cine este Domnul pentru mine? Îl cunosc cu adevărat? Ce îmi cere Evanghelia Lui astăzi? Ce pași și ce alegeri sunt chemat să fac? Să o invocăm pe Preasfânta Fecioară Maria, care a căutat voia lui Dumnezeu în inima sa prin Fiul ei, pentru ca ea să ne călăuzească mereu pe calea credinței.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Dragi frați și surori,
În rugăciunile mele, îmi amintesc adesea de Republica Democratică Congo, mai ales în contextul răspândirii epidemiei de Ebola, care, din păcate, face numeroase victime. Încurajez comunitatea internațională să adopte o abordare care să implice și comunitățile locale în eforturile de prevenire, astfel încât să poată fi salvate cât mai multe vieți omenești. Sunt, de asemenea, alături de poporul din Republica Centrafricană, care plânge victimele prăbușirii unei mine din Zamboye. Fie ca Domnul să-i primească pe cei care și-au pierdut viața și să susțină eforturile menite să asigure siguranța și respectarea legii în exploatările miniere.
Mâine se împlinesc zece ani de la cutremurul care a lovit Italia centrală, afectând regiunile Lazio, Umbria și Marche. Mă rog pentru cei decedați și pentru familiile lor, precum și pentru toate comunitățile afectate. Fie ca credința și solidaritatea să susțină în continuare lucrările de reconstrucție. Vă salut pe toți cu afecțiune, romani și pelerini din diverse țări. În mod special, adresez un călduros bun venit Corului Primatial al Catedralei din Gniezno, din Polonia; seminariștilor și cadrelor didactice ale Colegiului Pontifical Nord-American; precum și tinerilor din Bormio și Valfurva. Vă doresc tuturor o duminică fericită!
