Interviu: Expoziţie despre miracolele euharistice

18.10.2005, Roma (Catholica) - Încheierea Anului Euharistic coincide cu o expoziţie fotografică intitulată „Miracolele euharistice”, deschisă la Colegiul Eclezial Internaţional Sf. Carol Borromeo. Organizată de Institutul Sf. Papă şi martir Clement I, expoziţia a fost deschisă sâmbătă şi se va închide la 13 noiembrie. Exponatele prezintă istoria în detaliu a aproximativ 80 dintre cele mai importante miracole euharistice. Un scurt film permite vizitatorilor să intre virtual în locurile unde au avut loc miracolele. Unul dintre promotorii evenimentului este Mons. Raffaello Martinelli, oficial al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, membru al comisiei editoriale a Compendiumului Catehismului Bisericii Catolice. Mons. Martinelli a oferit un interviu pentru agenţia Zenit.

– De ce o expoziţie despre miracolele euharistice?

– Există două motive convergente: înainte de toate, faptul că în această lună octombrie se încheie Anul Euharistiei, convocat de Papa Ioan Paul al II-lea. Mi se pare o iniţiativă bună să oferim celor ce trec prin Roma posibilitatea de a vizita şi de a se bucura de o expoziţie despre miracolele euharistice, de-a lungul mai multor secole, din diferite ţări. Mai mult, am putut să beneficiem de disponibilitatea Antoniei Salzano Acutis, care ne-a oferit exponatele fotografice expuse în sălile de la subsolul Centrului Sf. Carol şi din cripta Bazilicii Sf. Carol.

– Ce este un miracol euharistic şi cum poate fi explicat?

– Este un eveniment extraordinar, indicând spre misterul Euharistiei. Tocmai pentru că sunt evenimente extraordinare, nu au o explicaţie ştiinţifică. Merg dincolo de raţiunea umană, îndemnându-l pe om să privească dincolo de ce este vizibil.

– Recent autorii expoziţiei au publicat o carte intitulată „I Miracoli Eucaristici e le Radici Christiane dell`Europa” [Miracolele euharistice şi rădăcinile creştine ale Europei]. Ce părere aveţi?

– Este o iniţiativă interesantă şi lăudabilă, principalul obiectiv fiind sprijinirea cititorilor în direcţia redescoperirii naturii misterului, a frumuseţii şi bogăţiei Euharistiei, care, după cum se spune şi în Compendiumul Catehismului Bisericii Catolice, „este izvor şi culme a întregii vieţi creştine. Conţine tot binele spiritual al Bisericii: pe Cristos, Paştele nostru.”

– Timp de decenii, societatea secularizată a descris miracolele în general, cele euharistice în special, ca simple poveşti pentru naivi. Cum răspundeţi acestei obiecţii?

– Trebuie să ne amintim mai întâi faptul că credinţa noastră în Euharistie nu se bazează pe miracolele euharistice, ci pe Cristos Domnul, care în predicarea sa prevestea Euharistia pe care mai apoi a instituit-o la Cina cea de Taină cu apostolii, în Joia Mare, înainte de pătimirea şi moartea Sa în Vinerea Mare. De atunci, Biserica, fidelă poruncii dată de Cristos, „faceţi aceasta întru amintirea Mea”, a celebrat mereu Euharistia cu credinţă şi devoţiune, mai ales duminica, ziua învierii lui Isus, şi va continua să o facă până la a doua sa venire. Miracolele euharistice ne pot ajuta să cunoaştem şi să trăim această credinţă, care îşi are centrul în Isus Cristos.

– Din punct de vedere a-l întăririi şi răspândirii credinţei, în ce măsură sunt importante miracolele euharistice şi miracolul zilnic al Euharistiei?

– Cu adevărat, cel mai important miracol este cel care se întâmplă de fiecare dată când este celebrată Euharistia, când Isus Cristos însuşi se face prezent, după cum spune Compendiumul: într-un mod unic şi incomparabil. El este prezent, de fapt, adevărat, real şi substanţial: cu Trupul şi Sângele Său, cu sufletul său şi cu divinitatea sa. El este prezent în mod sacramental, adică sub speciile pâinii şi vinului, Cristos întreg: Dumnezeu şi om. Făcându-ne prezent şi actual sacrificiul său pe cruce, El se transformă în hrana şi băutura noastră, unindu-ne cu El şi pe noi între noi. Acesta este misterul prin excelenţă pe care suntem invitaţi să îl celebrăm mai ales duminica, în comunitatea eclezială, frângând pâinea care – după cum spunea Sf. Ignaţiu de Antiohia – este „medicamentul nemuririi, antidotul pentru a nu muri, ci a trăi în Isus Cristos pentru totdeauna”.