Sinodul Episcopilor: Intervenţia reprezentantului anglican
11.10.2005, Vatican (Catholica) - La Sinodul Episcopilor, în desfăşurare în Vatican în această lună, iau parte şi o serie de „delegaţi fraterni” din partea altor Biserici creştine, care au vorbit în cadrul celei de-a patrusprezecea Sesiuni Generale. Din partea Bisericii Anglicane participă Episcopul John Hind de Chichester, care şi-a început discursul de marţi astfel: „Salutări din partea Arhiepiscopului de Canterbury şi vă cerem rugăciuni pentru anglicani în acest moment dificil. Iată câteva puncte ce privesc tema Sinodului: Problema inculturării evidenţiază nevoia unei mai profunde discuţii despre diversitatea şi unitatea în Biserică. Se pune nişte întrebări: Când este potrivit să ne împărtăşim din acelaşi Potir? Cum ar trebui să interpretăm Împărtăşirea în public a fratelui protestant Roger Schutz?”, fondatorul Comunităţii de la Taize, ucis recent de o româncă. Împărtăşirea protestantului a avut loc la funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea, cel care l-a împărtăşit fiind tocmai Cardinalul Joseph Ratzinger, actualul Papă Benedict al XVI-lea. Deşi presa a semnalat această Împărtăşire neclară, Vaticanul nu a dat până acum vreo explicaţie clară.
„Euharistia nu este în principal o chestiune de rit sau ceremonial, ci trăirea unei noi vieţi în Cristos. Dacă este să fim creştini adevăraţi, atunci trebuie să fie criterii pentru recunoaşterea reciprocă. Nu de mică importanţă este măsura în care noi suferim unii pentru alţii.” Prelatul anglican a continuat: „Care este dinamica dată de Dumnezeu Euharistiei? Cultura care izvorăşte din Întrupare afirmă umanitatea noastră de Dumnezeu dăruită, incluzând diversitatea culturală, dar şi provocările fiecărei culturi umane. Doar în dialogul dintre Întrupare şi culturile particulare putem să identificăm adevăratul catolicism. ARCIC spune că în Euharistie `noi intrăm în mişcarea de dăruirea de sine a lui Cristos`. Dăruirea lui Cristos a fost atât un sacrificiu al Tatălui pentru noi cât şi o `jertfire a vieţii sale pentru prietenii săi`. Anamneza acestui sacrificiu trebuie să fie deci orientat atât spre Dumnezeu cât şi spre omenire.”
„De aici trei puncte fundamentale despre Euharistie: (a) În Euharistie nu comunitatea noastră este celebrată, ci reconcilierea cu Dumnezeu care creează comunitatea noastră. (b) De asemenea este Cristos însuşi cel care este Domnul Euharistiei. Dacă întruparea, moartea, învierea şi venirea lui în glorie sunt mistere, dacă Euharistia însăşi este `mysterium fidei`, atunci trebuie că şi comuniunea noastră în Biserică este un mister, adică vorbeşte ceva ce noi nu putem înţelege doar prin raţiune. (c) În fine, a fi uniţi cu Cristos în dăruirea de sine ne orientează nu doar spre Dumnezeu ci şi spre semenii noştri, pentru care, în uimitoarea lor diversitate, Fiul lui Dumnezeu şi-a dat viaţa. `Ite, missa est` este atât o afirmaţie cât şi o provocare de a continua opera lui Cristos.”
