Sinodul Episcopilor: Concluziile grupului Anglicus C

14.10.2005, Vatican (Catholica) - Vineri după-amiaza, după două sesiuni de discuţii pe grupuri lingvistice – desfăşurate joi după-amiaza şi vineri dimineaţa -, în plenul Sinodului Episcopilor s-au prezentat concluziile. Pentru grupul C de limbă engleză (Anglicus C), concluziile au fost prezentate de Arhiepiscopul irlandez Sean Baptist Brady de Armagh. „Grupul nostru a fost de acord că `relatio post disceptationem` a oferit un excelent sumar al dezbaterilor care au aut loc în Aulă. Membri Circulus Anglicus C sunt de acord că pentru a ajunge la o mai bună formare a credinţei euharistice est nevoie de diferite căi, inclusiv actualizarea textelor catehetice în lumina recentei învăţături a Bisericii asupra Euharistiei şi prezentarea sistematică şi integrată a doctrinei Bisericii despre Prezenţa Reală”.

„S-a exprimat opinia comună că studierea istoriei artei şi arhitecturii religioase de către preoţi, seminarişti şi laici angajaţi ar îmbogăţi catehezele şi ar trezi capacitatea de gândire simbolică, elementară pentru mistagogia sacramentală. Similar, s-a căzut de acord că formarea celebranţilor şi participanţilor în Ars Celebrandi este esenţială pentru reînnoirea şi aprofundarea înţelegerii misterului euharistic şi că aceasta trebuie să includă formarea pentru folosirea mai frecventă a tăcerii în liturgie. Pe de altă parte, frecvenţa cu care problema inculturării a fost ridicată în Aulă a condus la opinia comună că această problemă trebuie abordată mai pe larg şi mai precis de către Sinod. Propunem următoarele criterii: păstrarea unităţii celebrării; celebrarea trebuie să fie în conformitate cu depozitul de credinţă; trebuie să conducă la rugăciune şi adoraţie; trebuie să fie o expresie a reverenţei în conformitate cu `Varietates Legitimae` (1994) şi cu Introducerea Generală la Misalul Roman.”

„Aceasta ridică o problemă importantă de discutat: dezvoltarea legăturii dintre Liturghie şi viaţa de zi cu zi, inclusiv oferirea unei traduceri mai bune a Ite Missa Est. S-a exprimat opinia comună că este important să se indice faptul că misiunea este o consecinţă a participării la Euharistie şi să se vorbească, în termeni foarte practici, despre implicaţiile participării la Euharistie în probleme sociale precum dreptatea, solidaritatea, reconcilierea, iertarea şi pacea. Cerem de asemenea Congregaţiei pentru Cultul Divin să analizeze propunerea eliminării semnului păcii dinaintea Sfintei Împărtăşanii şi plasarea lui înainte de ofertoriu în Liturghie. S-a vorbit şi despre puterea Euharistiei de a transforma vieţile oamenilor şi realităţile sociale, dar în funcţie de înţelegerea adecvată a Prezenţei Reale şi de accentul pe practica adoraţiei lui Cristos Euharisticul, ca o prelungire a comuniunii spirituale cu Cristos în dăruirea de sine către Tatăl. S-a spus că veneraţia şi adoraţia conduc la celebrarea Euharistiei cu un spirit de mulţumită şi de laudă pentru acest imens dar.”

„Accesibilitatea imensului dar al Domnului Euharistic pentru credincioşi depinde însă în mod critic de preoţi. De aceea s-a susţinut propunerea ca Sinodul să recunoască cu gratitudine indispensabila slujire a preoţilor, de predicatori ai Cuvântului, de celebranţi ai Euharistiei şi de lideri ai comunităţii creştine. S-a afirmat de comun acord că Sinodul trebuie să ofere sprijin preoţilor în proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu, printr-un plan tematic propus, nu impus, într-un ciclu de trei ani, bazat pe Scriptură, teologie şi texte liturgice. S-a propus ca lecturile din Sfânta Scriptură din Liturghie să fie revăzute şi reconsiderate, din perspectiva folosirii mijloacelor moderne de comunicare socială. S-a dezbătut şi problema relaţiilor ecumenice cu privire la ospitalitatea euharistică. Grupul nostru propune efectuarea unui studiu amplu despre practica noastră catolică a ospitalităţii euharistice, pentru a ajuta Bisericile locale să depăşească starea de confuzie care există actualmente între clerici şi credincioşi.”

„Grupul cere ca problema refacerii ordinii iniţiale a Sacramentelor Iniţierii, care ar da Euharistiei locul cuvenit ca şi completare a iniţierii creştine, să fie studiată în profunzime. Grupul invită Sinodul să sublinieze cu tărie celebrarea Liturghiei duminicale şi importanţa pentru comunitate a reuniunii în credinţă, şi includerea unei referiri clare la odihna sabatică. În ceea ce priveşte Liturghiile pentru grupuri mici, au fost propuse următoarele criterii: să servească unitatea parohiei şi nu fragmentarea comunităţii; să respecte nevoile grupurilor particulare şi să favorizeze participarea persoanelor implicate în ele; şi să conserve unitatea familiei. Se propune ca cei care suferă de dizabilităţi să fie recunoscuţi ca membri deplini ai Bisericii şi să fie ajutaţi să îşi ia locul cuvenit în viaţa liturgică a Bisericii. Pentru aceasta este nevoie ca arhitectura bisericii să fie adaptată nevoilor lor; este nevoie ca ei să fie activi implicaţi în celebrare, ţinând vie în minte învăţătura Papei Ioan Paul al II-lea despre valoarea suferinţei.”

„Grupul nostru crede că poporul creştin va fi atras la o comuniune deplină, activă şi rodnică în Euharistie atunci când dorinţa inimii este atrasă de Euharistie şi îşi găseşte plăcerea în ea. Îndemnăm să se creeze condiţiile ca adevărul, binecuvântarea şi sfinţenia lui Cristos, care dau fericire inimii, să strălucească în toată splendoarea în celebrările euharistice.”