Solidaritate şi angajament pentru depăşirea dificultăţilor
10.03.2009, Vatican (Catholica) - După ce s-a întâlnit ieri cu liderii municipali din Roma, Papa a apărut în balconul Palatului Senatorial pentru a-i saluta pe cei prezenţi în piaţa din faţa clădirii, printre care s-au aflat membri ai organizaţiilor de voluntariat romane, imigranţi şi oaspeţi ai centrelor de ajutorare locale. „După ce am trăit în Roma atâţia ani”, a spus Sfântul Părinte, „simt că am devenit eu însumi puţin roman; iar ca Episcop al vostru mă simt foarte roman”. Referindu-se la frumuseţea oraşului, Papa Benedict al XVI-lea a susţinut că „Roma este frumoasă pentru vestigiile ei antice, pentru instituţiile ei culturale, pentru monumentele care îi spun istoria, pentru bisericile şi pentru numeroasele capodopere artistice. Dar Roma este în primul rând frumoasă pentru generozitatea şi sfinţenia atâtor fii şi fiice, care au lăsat semne elocvente ale pasiunii lor pentru frumuseţea lui Dumnezeu, frumuseţea iubirii care nu păleşte niciodată, nici nu îmbătrâneşte.”
Papa a continuat: „Apostolii Petru şi Paul, precum şi şirul de martiri ai creştinismului primar, au dat mărturie despre această frumuseţe, aşa după cum au făcut şi numeroşi bărbaţi şi femei – romani prin naştere sau adopţie – care de-a lungul secolelor şi-au dat viaţa în slujba tinerilor, bolnavilor, săracilor şi tuturor celor în nevoi.” În acest context Pontiful i-a amintit, printre alţii, pe diaconul Laurenţiu, pe Sf. Francisca Romana a cărei sărbătoare a fost luni, şi pe Sf. Filip Neri. „Exemplul lor”, a spus el, „arată că atunci când oamenii îl întâlnesc pe Cristos ei nu se închid în sine ci se deschid nevoilor altora şi, în toate sectoarele societăţii, au pus binele comun în faţa propriilor interese. Avem nevoie de astfel de oameni şi în aceste vremuri ale noastre”, a continuat Sfântul Părinte, „deoarece un număr nu mic de familii, de tineri şi de adulţi trăiesc în situaţii precare, chiar dramatice; situaţii care pot fi depăşite doar lucrând împreună, după cum o arată istoria Romei, care a văzut momente mult mai dificile decât acesta. […] Dincolo de solidaritatea necesară şi angajamentul fiecăruia în parte, putem mereu conta pe ajutorul sigur al lui Dumnezeu, care nu îşi abandonează niciodată copiii.” După discurs Sfântul Părinte s-a despărţit de primar şi a mers cu maşina pe Via di Teatro Marcello, la mănăstirea Surorilor Oblate ale Sf. Francisca Romana.
