Papa vorbeşte fără ocolişuri cu liderii musulmani
20.08.2005, Koln (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a condamnat clar orice formă de terorism în discursul pe care l-a adresat astăzi liderilor musulmani din Köln. Subliniind faptul că atât creştinii cât şi musulmanii trec acum prin „momente deosebit de dificile ale istoriei”, Sfântul Părinte a intrat foarte rapid în tema discursului, fără prea multe afirmaţii protocolare: încă din al doilea paragraf al discursului a rostit cuvântul „terorism”.
„În diferite părţi ale lumii continuă să aibă loc acţiuni teroriste, care seamănă moarte şi distrugere, provocând multora dintre fraţii şi surorile noastre durere şi disperare”, a spus Papa. „Cei care instigă şi plănuiesc aceste atacuri demonstrează intenţia de a otrăvi relaţiile noastre, folosindu-se de toate mijloacele, chiar şi de religie, pentru a se opune oricărui efort de convieţuire paşnică. Terorismul, sub orice formă ar fi, este o decizie perversă şi crudă, ce arată dispreţ faţă de sacralitatea vieţii şi calcă în picioare fundamentele oricărei societăţi civile.” Pontiful a încercat să sugereze o soluţie, „nu imposibilă”: „Dacă reuşim împreună să extirpăm din inimi sentimentul de ranchiună, să ne opunem la orice formă de intoleranţă şi la orice formă de violenţă, vom stăvili valul de fanatism crud ce pune în pericol vieţile atâtor oameni, împiedicând progresul păcii în lume. Sarcina este dificilă, dar nu imposibilă. Credincioşii ştiu de fapt că, în ciuda fragilităţii noastre, ne putem baza pe puterea rugăciunii.”
Sfântul Părinte a identificat apoi arii de acţiune comună: „Viaţa fiecărei persoane umane este sacră pentru creştini dar şi pentru musulmani. Avem un larg spaţiu de acţiune în care să ne simţim uniţi în serviciul valorilor morale fundamentale. Demnitatea persoanei şi apărarea drepturilor pe care demnitatea le conferă trebuie să constituie scopul oricărui proiect social şi al fiecărui efort depus pentru punerea lui în practică.” În continuare nu s-a ferit să atingă probleme delicate: „Experienţa trecutului ne învaţă că respectul reciproc şi buna înţelegere nu au caracterizat mereu relaţiile dintre creştini şi musulmani. Câte pagini de istorie nu înregistrează bătălii şi chiar războaie provocate invocând, de o parte sau de alta, numele lui Dumnezeu, ca şi cum lupta cu inamicul sau uciderea lui ar putea să îi facă plăcere Lui. Amintirea acestor triste evenimente trebuie să ne umple de ruşine, bine ştiind care atrocităţi au fost comise în numele religiei. Lecţiile trecutului trebuie să ne ajute să evităm repetarea aceloraşi erori.”
La final, Papa i-a îndemnat pe liderii musulmani să acorde mare atenţie formării tineretului: „Educaţia este vehiculul prin care se transmit idei şi convingeri. Cuvintele au o influenţă covârşitoare în educarea minţii. Voi aveţi, de aceea, o mare responsabilitate în formarea noilor generaţii. Împreună, creştini şi musulmani, trebuie să înfruntăm numeroasele provocări pe care ni le ridică în faţă aceste timpuri. Nu există spaţiu pentru apatie şi pentru dezertare, cu atât mai puţin pentru parţialitate şi sectarism. Nu putem ceda fricii sau pesimismului. Trebuie mai degrabă să cultivăm optimismul şi speranţa. Dialogul interreligios şi intercultural între creştini şi musulmani nu poate să fie redus la ceva ocazional. Este de fapt o necesitate vitală, de care depinde în mare măsură viitorul nostru.”
