În apărarea mutării scaunului la Kiev
21.07.2005, Roma (Catholica) - Arhiepiscopul Major al Bisericii Greco-Catolice Ucrainene intenţionează să îşi transfere sediul de la Lviv la Kiev în luna august, în ciuda protestelor Bisericii Ortodoxe Ruse. Episcopul greco-catolic Hlib Lonchyna a dezvăluit că liderul Bisericii Catolice Răsăritene, Cardinalul Lubomyr Husar, intenţionează să facă transferul oficial la 21 august. Din acel moment, el va deveni Arhiepiscop Major de Kiev-Halyc. Episcopul Lonchyna, aflat la Roma pentru a reprezenta interesele Bisericii din Ucraina pe lângă Sfântul Scaun, a explicat faptul că mutarea se face datorită faptului că sediul Arhiepiscopiei Majore trebuie să fie în oraşul principal al naţiunii, iar Kiev este capitala şi centrul istoric al Ucrainei.
„În fiecare ţară, liderul Bisericii îşi are sediul în capitală”, a declarat Episcopul agenţiei I Media din Roma. „Patriarhul Rusiei stă în Moscova; Patriarhul Serbiei în Belgrad.” Recunoscând că majoritatea greco-catolicilor trăiesc în zona de vest a ţării – adică mai aproape de Lviv decât de Kiev – Episcopul a adăugat faptul că există greco-catolici şi în vest, deşi există puţine biserici în această zonă. Transferul de la Lviv la Kiev nu s-a făcut cu acordul Sfântului Scaun, a spus prelatul, pentru că nu era nevoie. Conform Codului Canoanelor Bisericilor Răsăritene, Sinodul ucrainean are autoritatea de a face acest transfer, aprobat deja în octombrie 2004. Întrebat despre opoziţia ortodoxă, Episcopul Lonchyna a răspuns: „Ortodocşii consideră Kievul ca teritoriul lor canonic. Dar nu poţi vorbi de un teritoriu ca fiind doar al ortodocşilor, şi altul pentru catolici.” Acolo unde există membri ai cultului greco-catolic, a susţinut el, trebuie să fie şi preoţi şi Episcopi care să îi slujească. Episcopul greco-catolici a mai amintit faptul că există Episcopi ortodocşi în oraşe precum Viena, Bruxelles şi Paris. „Dacă pot să fie Episcopi ortodocşi în teritorii tradiţional catolice şi latine”, a întrebat el, „de ce nu pot fi Episcopi greco-catolici în teritorii unde au credincioşi, care au dreptul să fie păstoriţi, chiar dacă acolo ortodocşii formează majoritatea?”
Episcopul Lonchyna a spus că credincioşii greco-catolici speră încă în recunoaşterea Bisericii lor ca Patriarhie. El a amintit faptul că Papa Ioan Paul al II-lea şi-a exprimat sprijinul pentru recunoaşterea Patriarhiei ucrainene, dar a decis să momentul trebuie amânat, pentru a evita exacerbarea tensiunilor ecumenice. Întrebat despre atitudinea Papei Benedict al XVI-lea, Episcopul greco-catolic a răspuns: „Ne-a spus să mergem în aceeaşi direcţie”. El a mai spus că greco-catolicii ucraineni văd deja Arhiepiscopia Majoră ca pe o Patriarhie. Decretul despre Bisericile Răsăritene din Conciliul Vatican II vorbeşte despre drepturile Arhiepiscopului Major care sunt aproape egale cu ale unui Patriarh. Recunoaşterea Patriarhiei greco-catolice ucrainene ar fi „concluzia logică a istoriei Bisericii noastre”. Biserica Greco-Catolică, a spus el, are o istorie ce începe din 988. Cu o linie neîntreruptă de prelaţi, aceeaşi Biserică şi-a păstorit credincioşii timp de peste o mie de ani. Episcopul a subliniat aceasta împotriva afirmaţiilor unor ortodocşi că Biserica Greco-Catolică ar fi străină Ucrainei. „Fiecare Biserică doreşte să se dezvolte şi caută să trăiască după cum poate. Avem dreptul să existăm, alături de celelalte Biserici. Nimeni nu trebuie să vadă în aceasta o ameninţare.”
