LC: Episcopul contra naziştilor
02.03.2009, SUA (Catholica) - „Contele Clemens August von Galen, Episcop de Munster, în Renania, provine din una dintre cele mai cunoscute familii aristocratice ale Germaniei. Opoziţia sa faţă de regimul nazist, şi mai ales poziţia sa împotriva programului îngrozitor de eutanasie a făcut din el un erou emblematic. A rămas cunoscut în timpul vieţii sale ca `leul din Munster`. Beatificat recent de Biserică, este o figură care a avut o viaţă şi un mesaj ce merită să fie mai bine cunoscute, mai ales acum, când subiectul celui de-al doilea război mondial revine în atenţie”. Acest mesaj al lui ni-l aduce în atenţie numărul pe februarie 2009 al revistei Lumea Catholica, prin articolul „Episcopul contra naziştilor”, autor Joanna Bogle, traducător Florin Tatu.
Născut în martie 1878, al unsprezecelea din treisprezece copii, a crescut în castelul Dinklage într-o familie nobilă „catolică devotată şi patriotică devotată”. Fiind hirotonit preot în 1904, „anii grei ai primului război mondial şi înfrângerea Germaniei l-au prins lucrând ca păstor printre oameni săraci şi înfometaţi. Viaţa lui era bazată pe muncă grea şi austeritate personală, şi aceasta avea să continue după ce va deveni Episcop. Disciplina insuflată pe vremea copilăriei devenise un obicei. Chemat din nou în Dieceza de Munster în 1929, a fost consacrat Episcop în 1933. A ales ca moto `Nec laudimus nec timere`, prin care dorea să spună că nu va fi influenţat `nici de laudă nici de frică`. A fost chemat să pună aceste idei în practică aproape imediat”.
„Când noul guvern naţional socialist a început să confişte proprietăţile Bisericii, alungând ordinele călugăreşti din casele lor şi arestând preoţi, Episcopul von Galen a denunţat acest abuz de la amvon. Când naziştii au publicat materiale prin care acuzau Biserica de a fi contra ştiinţei şi a progresului uman, el a răspuns cu pamflete curajoase arătând adevărata poziţie a Bisericii”, ceea ce nu i-a atras simpatia guvernului. În anul 1941, în cadrul unei predici care a şocat lumea, a denunţat programul nazist de eutanasie. „Datorită luării lui de poziţie, programul de eutanasie a fost oprit pentru mult timp în Westfalia, şi multe vieţi au fost salvate”.
„În 1956, a fost deschisă cauza de canonizare a Episcopului von Galen şi cu trecerea anilor, din ce în ce mai multe dovezi legate de virtuţile lui personale au ieşit la lumină: curajul, bunătatea, austeritatea felului său de viaţă, insistenţa lui pentru o regulă structurată de viaţă, inclusiv rugăciunea frecventă. Mormântul său din catedrala din Munster, acum restaurată, a fost mereu foarte vizitat, lumânări şi cereri de rugăciune fiind depuse acolo”. Însuşi Joseph Ratzinger, actualul Papă Benedict al XVI-lea, „încă de mic copil într-o familie anti-nazistă, auzise de Episcopul von Galen şi îl privea ca pe un erou şi o voce a `celeilalte Germanii`, a non-naziştilor care doreau ca naţional-socialismul să fie consemnat istoriei”.
„Cardinalul von Galen este, bineînţeles, o figură de care catolicii germani simt că pot fi mândri… Dar mesajul vieţii sale este mult mai profund. Toţi catolicii trebuie să ştie că a existat un Episcop profund anti-nazist. Trebuie să cunoască opoziţia, neclintirea lui şi faptul că a vorbit răspicat atunci când alţii au tăcut… Şi mai mult: ce putem spune astăzi, când eutanasia legalizată este din nou pe agenda zilei, iar ideologia păgână e privită ca normă şi creştinismul este marginalizat ca ceva demodat şi opus vieţii comunităţii naţionale? Unde ne situăm? Ce ar trebui să facem? Prin acest Episcop-erou dintr-o altă epocă, putem auzi un mesaj şi un avertisment, un apel la a cinsti credinţa pe care o împărtăşim cu el, şi un exemplu de urmat”.
