Interviu: Spre o alianţă catolico-ortodoxă (I)
28.04.2005, Roma (Catholica) - Dr. Robert Moynihan, editorul publicaţiei „Inside the Vatican”, a publicat duminică, în chiar ziua intronizării Papei Benedict al XVI-lea, un interesant şi lung interviu cu Episcopul Hilarion Alfeyev de Viena şi Austria, reprezentantul Bisericii Ortodoxe Ruse pe lângă Instituţiile europene. Vă oferim în continuare interviul, serializat.
– Care sunt speranţele Dvs legate de noul pontificat?
– Ca Episcop ortodox rus, sper, în primul rând, ca noul pontificat să fie marcat de o schimbare radicală a relaţiilor dintre Biserica Catolica Romană şi Biserica Ortodoxă Rusă, şi că va avea loc o întâlnire între Papa Romei şi Patriarhul Moscovei. Această întâlnire trebuie precedată de paşi concreţi în direcţia unei mai bune înţelegeri reciproce, şi de o elaborare atentă a unei poziţii comune pe temele majore ce ne despart. Sper apoi că vom vedea o ameliorare generală în relaţiile dintre Biserica Catolică şi lumea ortodoxă, şi că, după cinci ani de pauză, Comisia teologică catolico-ortodoxă îşi va relua activitatea, sau că se va forma o nouă comisie pentru un dialog bilateral pe tema uniatismului, primatului sau a altor probleme teologice şi ecleziologice care despart Bisericile noastre.
În ceea ce priveşte Biserica Catolică, sper că va continua să îşi conserve tradiţionala învăţătură socială şi morală, fără să cedeze în faţa presiunilor grupurilor `progresive` care cer hirotonirea femeilor, aprobarea aşa numitelor `căsătorii` între persoane de acelaşi sex, avortului, contracepţiei, eutanasiei ş.a. Fără îndoială, Papa Benedict al XVI-lea, care s-a pronunţat deja clar asupra acestor probleme, va continua să se opună acestor grupuri, care există atât în Biserica Catolică, dar şi în afara ei. Sper de asemenea că Biserica Catolică va continua să combată liberalismul, secularismul şi relativismul, atât din Europa cât şi din afara continentului. Cu două zile înainte să devină Papa Benedict al XVI-lea, pe atunci Cardinalul Ratzinger se adresa colegilor săi Cardinali cu o predică ce, după unii jurnalişti, a şocat. `Ne îndreptăm`, spunea el, `spre o dictatură a relativismului, care nu recunoaşte nimic drept definitiv şi care lasă drept unică măsură doar propriul eu şi dorinţele acestuia`. O predică în ajunul Conclavului, care s-a vrut să fie programatică. Este clar că războiul declarat de Cardinalul Ratzinger relativismului nu i-a speriat pe Cardinali: dimpotrivă, alegându-l ca Papă, ei şi-au exprimat de fapt disponibilitatea de a i se alătura în această nobilă dar extrem de dureroasă şi dificilă luptă.
Pentru ca această luptă să fie mai largă, am sugerat recent formarea unei Alianţe Europene Catolico-Ortodoxe. Această alianţă ar permite catolicilor şi ortodocşilor să lupte împreună împotriva secularismului, liberalismului şi relativismului care prevalează în Europa modernă; i-ar putea ajuta să vorbească cu un singur glas, interpelând societatea seculară; le-ar putea oferi un spaţiu amplu în care să discute problemele actuale şi să ajungă la poziţii comune. Învăţătura socială şi etică a Bisericilor Catolică şi Ortodoxă este aproximativ aceeaşi, în multe cazuri practic identică. Am avut ocazia să compar `Compendiumul Doctrinei Sociale a Bisericii`, publicat de Consiliul Pontifical pentru Justiţie şi Pace, în 2004, cu `Bazele Doctrinei Sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse`, aprobat de Consiliul Episcopilor Patriarhiei Moscovei în 2000. Există atâtea similarităţi izbitoare şi atât de puţine diferenţe. De ce, atunci, să nu putem să arătăm unitatea dintre noi în toate aceste probleme majore ale urbi et orbi?
– În ce fel ar diferi alianţa propusă de Dvs de Comisia Mixtă Catolico-Ortodoxă, pe care deja aţi menţionat-o?
– Este vorba de două lucruri complet diferite. Comisia trebuie să se concentreze pe ceea ce ne desparte, în timp ce alianţa trebuie să exploreze, să clarifice şi să anunţe public lucrurile în care suntem uniţi. Comisia se va concentra pe probleme de doctrină şi ecleziologie, în timp ce alianţa trebuie să se concentreze pe problemele sociale şi de morală. Comisia va continua dezbaterea internă catolico-ortodoxă, care durează deja de multe secole, în timp ce alianţa trebuie să ne permită, fără ca în mod necesar să trebuiască să depăşim problemele interne, să facem un front comun pentru apărarea creştinătăţii împotriva a orice ar ameninţa-o acum sau în viitor.
Am fost singurul reprezentant al Patriarhiei Moscovei la ultima sesiune a Comisiei Mixte Catolico-Ortodoxe, care s-a desfăşurat la Baltimore în 2000, şi îmi amintesc cât de dificile au fost discuţiile pe tema uniatismului. Era atâta frustrare, dezamăgire şi tristeţe de ambele părţi, astfel că nu doar nu s-a ajuns la o înţelegere, dar nici măcar nu s-a luat hotărârea dacă lucrările acestei comisii se vor mai relua vreodată. Chiar dacă activitatea Comisiei Mixte se va relua, nu va fi uşor şi probabil va mai continua mulţi ani înainte. Teama mea este însă că, dacă ne concentrăm doar pe temele care ne despart, precum uniatismul, prozelitismul şi primatul, pierdem de fapt timp preţios care ar putea fi folosit pentru o mărturie comună într-o lume secularizată. Europa, în special, s-a de-creştinat foarte rapid, astfel că este nevoie de o reacţie urgentă pentru a o salva de la pierderea identităţii ei creştine.
Tocmai de aceea eu propun ca, în paralel şi independent de Comisia Mixtă, să se formeze o Alianţă Europeană Catolico-Ortodoxă, pentru ca reprezentanţii oficiali ai celor două Biserici să poată să elaboreze o poziţie comună în special în direcţia problemelor sociale şi etice mai importante. Cele două Biserici pot să vorbească cu un singur glas, şi poate să existe un răspuns unit, catolico-ortodox, la provocările secularismului, liberalismului şi relativismului. Dacă este necesar, unele probleme de interes comun pot fi subiect de discuţie în cadrul Alianţei, în vederea prezentării unei poziţii unificate.
A doua parte a interviului este aici.

Reprezentatul Bisericii Ortodoxe Ruse a punctat ceea ce trebuie să reprezinte esenţialul în dialogul dintre catolici si ortodocşi. S-a accentuat prea mult asupra diferenţelor dogmatice sau liturgice, pierzându-se din vedere ceea ce avem în comun (acelaşi Isus Critos, aceleaşi sacramente). Acum este important să găsim punctele comune pe care să construim lumea creştină.