Pastorala de Paşti a PS Florentin

28.04.2005, Cluj (Catholica) - „Timpul binecuvântat al marii Sărbători a Învierii Domnului, perioada Anului Euharistic în care ne aflăm, precum şi importantele evenimente petrecute în Biserica noastră, ne invită să medităm în acest an asupra semnului Cristos Pâinea vieţii”, anunţă PS Florentin încă din începutul pastoralei sale. „Sunt trei aspectele vieţii Mântuitorului pe care vă invit să le medităm: Cristos-Pâinea vieţii, Jertfă Vie, Hrană spirituală şi Izvor de comuniune. După cum trei sunt şi aspectele simbolice pe care semnul pâinii le exprimă: jertfa, hrana şi comuniunea. Pornind de la aceste trei aspecte, vom medita asupra trei aspecte ale vieţii noastre. Mai întâi, asupra momentului morţii, apoi asupra slujirii noastre şi în final, asupra rugăciunii noastre.

Referindu-se la Cristos Pâinea vieţii, Jertfa vie, Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla aminteşte pasajul de la Ioan 12,24: „`Adevărat, adevărat vă spun dacă bobul de grâu când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri aduce roadă multa`. Simbolic Cristos este `bobul de grâu` ce trebuie jertfit, măcinat pentru ca, devenind Pâine, să poată fi Hrană dătătoare de Viaţă. Astfel Cristos este Pâinea cea Vie, Pâinea coborâtă din cer pentru a se jertfi; aşa cum Părinţi bisericii afirmă adeseori, `Cel născut pentru a muri şi mort pentru a învia`. Paradoxal este o moarte izvorâtoare de viaţă. Ucenicii însă nu vor înţelege imediat aceasta. […] Să încercăm să trăim şi noi pelerinajul vieţii noastre pe acest pământ ca o pregătire pentru momentul final al întâlnirii cu Cristos. Să recitim viaţa noastră la Lumina morţii şi Învierii Lui. Să încercăm să fim oricând pregătiţi să dăm socoteală de faptele noastre. Sigur tendinţa firească este a spune: `Încep de mâine!`, dar cine îţi garantează că vei ajunge ziua de mâine?”

Vorbind despre Cristos Pâinea vieţii, Hrana spirituală, PS Florentin spune despre Isus că „asimilează ca pe o hrană voinţa Tatălui: `Hrana Mea este să fac voia Celui care M-a trimis pe Mine şi să împlinesc lucrul Său`. Voinţa Fiului şi voinţa Tatălui sunt una, sunt identice. Este mai mult decât o simplă ascultare, o relaţie de la stăpân la slujitor. Este o identificare totală cu intenţia celuilalt, o relaţie mai profundă. De aceea, Isus cere şi apostolilor să se identifice cu iubirea Sa. […] Cine primeşte să se hrănească din exemplul lui Cristos Pâinea Vieţii, unindu-se total, asimilându-se acestei Pâini, va fi transformat, din interior în hrană dătătoare de viaţă pentru ceilalţi. Astfel, prin Cristos Pâinea vieţii, Dumnezeu Tatăl redobândeşte acel chip patern, deformat uneori prea mult de omul care proiectează asupra lui Dumnezeu propriile neajunsuri, ambiţii, interese, temeri şi multe altele asemenea. Acum El doreşte să Îl privim şi să Îl primim cu suflet reînnoit din interior, în harul iubirii dătătoare de viaţă, după modelul Fiului Său Isus Cristos, Pâinea Vieţii, în iubirea Spiritului Sfânt.”

În a treia parte, Episcopul se centrează pe tema Cristos Pâinea vieţii, Izvorul comuniunii. „Am putea face un itinerar simbolic, plecând de la semnul pâinii. Pâinea ca jertfă, conţine în sine jertfa bobului de grâu care trebuie sfărâmat pentru a se transforma apoi în făină. Pâinea ca hrană, este alimentul cel mai uzual pentru noi. De asemenea, pâinea este şi un simbol al comuniunii, pentru că pâinea nu se poate face dintr-un singur bob de grâu. Pentru a putea face o pâine este nevoie ca mai multe boabe de grâu împreună să fie sfărâmate şi apoi amestecate cu apă, liantul cu care se face aluatul, care la rândul său trecut prin foc ajunge să devină pâine. Pornind de la aceste aspecte să descoperim în simbolul pâinii, aspectul spiritual al comuniunii şi unităţii. Boabele de grâu simbolizează acele suflete dăruite care se jertfesc pentru Cristos. Apa simbolizează harul Spiritului Sfânt, care aprinde Focul iubirii Fiului faţă de Tatăl în sufletele lor. Astfel sufletele unite în numele Domnului formează în prezenţa Sa o singură realitate organică, un Trup. Iată astfel o frumoasă imagine a Bisericii care ni se dezvăluie: comunitatea generată de Pâinea Vieţii, euharistia. Biserica, celebrând Euharistia, întăreşte comuniunea credincioşilor, actualizând prezenţa lui Cristos în sufletele lor. Descoperim, astfel, între Euharistie şi Biserică o interdependenţă, regeneratoare: Euharistia generează Biserica şi Biserica, celebrând Euharistia, regenerează interior poporul lui Dumnezeu.”

Întreaga scrisoare pastorală face referire la Papa Ioan Paul al II-lea, în legătură cu cele trei aspecte ale vieţii evidenţiate mai sus. La final, Episcopul urează: „Cel ce a Înviat triumfător din morţi Cristos Pâinea Vieţii, Jertfa vie, Hrana spirituală şi Izvorul comuniunii, prin mijlocirea rugăciunilor Preasfintei Fecioare Maria, ale Sfântului Iosif şi ale tuturor sfinţilor, să ne binecuvânteze mereu cu prezenţa Sa în sufletele noastre, să ne dea harul ca hrănindu-ne cu El să devenim `pâine vie`, şi să ne putem bucura de-a pururi dincolo de hotarul morţii la Sfânta Liturghie cerească, de-a dreapta tronului Gloriei cereşti a Tatălui, împreună cu Fiul, în Spiritul Sfânt. Amin. Sărbători binecuvântate cu alese haruri cereşti şi sfântă bucurie la luminata zi a Învierii Domnului nostru Isus Cristos! Cristos a înviat!

»»Bibliotecă: Textul pastoralei PS Florentin.