Despre adevăratul Ratzinger

23.04.2005, Roma (Catholica) - „Cine este adevărat Joseph Ratzinger, acum Papa Benedict al XVI-lea?” Este o întrebare pe care şi-o pun mulţi. Un răspuns îl oferă Antonio şi Marta Valle, într-o mărturie publicată astăzi de „Inside the Vatican”. „Pentru noi este preotul care a celebrat cununia noastră în Bazilica San Pietro la 24 iunie 2004, cu zece luni înainte să devină Papa Benedict al XVI-lea. Cine suntem noi? Doi tineri obişnuiţi care ne-am întâlnit acum trei ani în Roma, pe treptele unei biserici, după Liturghie”, povestesc cei doi autori ai acestei relatări.

„Care a fost legătura noastră cu succesorul actual al Sf. Petru? Nici una. Noi i-am cerut, iar el a spus da. În februarie 2004 am participat la Liturghia pe care o celebra săptămânal, marţea, la ora 7AM, în Vatican, în biserica Campo Teutonico, cu acces public. A celebrat Liturghia aceasta mulţi ani, pentru oricine dorea să asiste. După Liturghie, Cardinalul Ratzinger, prefectul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, părăsea sacristia pentru a veni în mijlocul credincioşilor. Era salutat de mulţimea bucuroasă, cu credincioşi din toate părţile lumii, unii veniţi să ia un autograf de la celebrul teolog, alţii să îşi facă o fotografie cu el, alţii pentru a-i mulţumii pentru serviciul adus de-a lungul timpului lui Cristos şi Bisericii.”

„La prima vedere părea cumva timid. Dar când se apropia de mulţime începea să vorbească cu oamenii şi să fie interesat de fiecare persoană în parte. Răspundea în diferite limbi la întrebările care i se puneau, punea şi el câteva, mai spunea câte o glumă două, şi de fiecare dată îşi concentra întreaga atenţie faţă de persoana cu care vorbea. Era evident: adevăratul Ratzinger este un om al oamenilor, un păstor care îşi supraveghează turma. Era rândul nostru. Ne-am prezentat Eminenţei sale, i-am sărutat inelul, am schimbat câteva cuvinte după care i-am aruncat întrebarea: `Am dori să vă cerem o favoare`. El a aşteptat cu răbdare. `Aţi putea să celebraţi Liturghia de la cununia noastră?` A răspuns: `Să vedem ce putem face. Vă rog scrieţi o scrisoare şi indicaţi câteva date posibile.` `De fapt, Eminenţă, am pregătit-o deja.`”

„După o săptămână, Marta a primit un plic de la Congregaţia pentru Doctrina Credinţei. L-am deschis şi am rămas şocaţi: răspunsul era pozitiv! Câteva luni mai apoi, cu câteva zile înainte de cununie, la cererea Cardinalului, secretarul său a stabilit o întâlnire cu dânsul. Dorea să ne cunoască mai bine. Fiind un secretar responsabil, ne-a subliniat insistent: `Aveţi doar 10 minute la Cardinal – atâta tot. Este un om foarte ocupat şi eu sunt responsabil de agenda dânsului.` Uşa s-a deschis, am intrat şi am fost primiţi cu căldură de Cardinal. Am ieşit după 30 de minute. Am vorbit de toate: despre familiile noastre, despre studii, despre muzica sacră, liturgie, teologie… Şi totuşi, ceea ce ne-a impresionat cel mai mult la Cardinal în timpul întâlnirii cu el, dar şi apoi, la Liturghie, a fost nu geniul său intelectual, ci simplitatea sa evidentă, umilinţa sa, şi sfinţenia sa.”

„Două zile mai târziu, la 24 iunie, a fost nunta noastră. Eram plini de bucurie pentru că primeam sacramentul căsătoriei, eram uniţi pe veci în Cristos, în Cetatea Eternă, în inima Bisericii, de către un om a cărui inimă era evident aprinsă de iubirea pentru Cristos. Predica a fost o meditaţie profundă asupra lecturilor, în special Efeseni 5. Cardinalul a subliniat rolul soţului faţă de soţie, că trebuie să se sacrifice permanent pentru soţia sa, din iubire pentru ea, aşa după cum Cristos s-a sacrificat pe sine pentru mireasa sa, Biserica”, îşi amintesc tinerii în relatarea publicată de „Inside the Vatican”.

„Ce l-a făcut pe acest prelat cu o poziţie atât de înaltă în Biserica Catolică, să spună da cererii unui cuplu de a le celebra cununia? Iar la cununie, ce l-a făcut să predice aproape o jumătate de oră, când ar fi putut, date fiind responsabilităţile lui, să aloce un timp mai scurt? Şi ce l-a făcut să ne trimită, cadou de nuntă, o carte de-a sa, dintr-o ediţie limitată? Sunt întrebări pe care continuăm să ni le punem, iar singurul răspuns pe care îl găsim este Iubirea, mai precis că este o persoană care îi iubeşte pe cei care se iubesc. Acesta este Ratzinger pe care l-am cunoscut noi. Adevăratul Ratzinger.”