A şaptea zi a SRUC la Iaşi
25.01.2005, Iaşi (Catholica) - Luni, 24 ianuarie, în biserica ortodoxă „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Bărboi, a avut loc cea de-a şaptea întâlnire, cu tema „Viaţa în Cristos: nebunie şi înţelepciune” (cf. 1Cor 3,18-20), din cadrul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor. Celebrarea a început la ora 17 şi a fost prezidată de pr. protoiereu Constantin Andrei. Cântările de la această celebrare ecumenică au fost susţinute de corul bisericii „Sfinţii Petru şi Pavel”, de un grup de elevi de la Seminarul Ortodox „Sfântul Vasile”, precum şi de un grup de credincioşi de la biserica romano-catolică „Sfântul Anton”.
Pericopa evanghelică din această zi, Matei 10,17-25a, prezintă câteva îndemnuri pe care Isus le adresează ucenicilor săi cu privire la atitudinea pe care trebuie să o adopte în activitatea lor de evanghelizare. Cuvântul de învăţătură a aparţinut pr. decan Iosif Dorcu, de la catedrala romano-catolică „Adormirea Maicii Domnului”. Părintele a subliniat că „avem o moştenire care ne doare şi care nu ne place: lipsa de unitate” şi că trebuie să „simţim creştineşte prin prisma iubirii”. În acest sens, a ilustrat trei categorii de creştini: cei care doresc unitatea, cei care o refuză şi cei care ar dori-o, dar sunt stăpâniţi de teamă, ilustrând totodată şi ceea ce le lipseşte creştinilor: cunoaşterea reciprocă şi iubirea.
„Diversitatea Bisericii, a mai spus părintele, este o frumuseţe a istoriei”, subliniind că aceste zile de rugăciune pentru unitatea creştinilor constituie o bună ocazie pentru „o mare trăire a Evangheliei şi a iubirii”. În continuare, pr. Iosif a evocat paşii făcuţi spre unitate o dată cu trecerea timpului, referindu-se în special la ridicarea reciprocă a anatemelor de către Patriarhul de Constantinopol, Atenagora, şi Papa Paul al VI-lea (1964) şi la vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România (1999). Apoi, prin intermediul unei pilde, a ilustrat valorile comune celor două Biserici. În final, pr. Dorcu a mai spus că „avem un mare avantaj: o avem pe Maria, care ne va garanta iubirea”.
După acest moment, s-au rostit intenţiile rugăciunii universale, însoţite de invocaţia „Doamne, miluieşte”. După rugăciunea Tatăl nostru, rugăciunea finală a fost rostită de pr. Cornel Cadar, urmând binecuvântarea finală şi cuvântul de mulţumire al pr. Constantin Andrei. Sfinţia sa a amintit de foile volante răspândite în această perioadă de acele persoane care refuză şi se împotrivesc dialogului ecumenic, căutând diferite modalităţi de a întuneca şi de a stinge în credincioşii catolici şi ortodocşi dorinţa de unitate, de rugăciune şi de comuniune frăţească. Pr. Constantin Andrei a subliniat că Biserica este şi trebuie să rămână deschisă dialogului, păstrând moştenirea comună şi redescoperind valorile creştine.
