Drepturile umane şi demnitatea migranţilor în epoca globalizării
17.02.2009, Vatican (Catholica) - Punctul de pornire pentru tratarea problemei migraţiei este recunoaşterea unităţii familiei umane, afirmă secretarul Consiliului Pontifical pentru Pastorala Migranţilor şi Itineranţilor. Arhiepiscopul Agostino Marchetto a declarat acestea vineri, 13 februarie 2009, în Roma, la un simpozion pe tema „Demnitatea umană şi drepturile umane în epoca globalizării”, organizată de Fundaţia Konrad Adenauer în colaborare cu Comunitatea Sant`Egidio. Arhiepiscopul şi-a început discursul, intitulat „Drepturile umane şi demnitatea migranţilor în epoca globalizării”, observând faptul că migraţia „constituie una dintre cele mai complexe provocări ale lumii noastre globalizate”.
„Punctul de plecare uman şi eclesial este afirmarea egalităţii între persoane – dincolo de probleme de etnie, limbă sau origine – şi a unităţii familiei umane”. Arhiepiscopul a explicat că acesta este motivul pentru care Biserica este „extrem de atentă” la primirea şi la asistarea pastorală a migranţilor, fără a uita că fenomenul migraţiei poartă în sine „un amestec complex de îndatoriri şi drepturi, dintre care primul este dreptul la mutare prin migraţie”. Arhiepiscopul Marchetto a explicat că protejarea demnităţii umane „evidenţiază necesitatea unei asistenţe pastorale specifice pentru prima şi a doua generaţie de migranţi”, care trebuie să aibă în vedere „respectul pentru folosirea limbii materne în cateheză, predicarea şi administrarea sacramentelor, atenţia la cerinţele particulare ale pietăţii populare, şi numirea de misionari specifici”.
Structurile pastorale, a adăugat el, trebuie „să garanteze un proces progresiv de integrare activă în Biserica locală, care învinge, pe de o parte, tentaţiile `colonizării religioase` şi asimilării totale, şi evită, pe de altă parte, formarea de ghetouri”. Alături de asistenţa pastorală, a continuat Arhiepiscopul Marchetto, „nu trebuie să lipsească intervenţiile adecvate sociale, civile şi politice”. El a arătat că cunoaşterea diferitelor grupuri etnice şi a culturilor lor este văzută ca „un pas obligatoriu care trebuie să fie inserat în programele educaţionale şi în cateheză”. Structurile pentru asistenţa pastorală a migranţilor „trebuie să preţuiască ocaziile de întâlnire şi dialog, care pot ajuta la îmbunătăţirea relaţiilor interpersonale şi de asemenea pot favoriza o mai completă şi convingătoare mărturie dată mesajului evanghelic”.
